Premise pentru Aderarea României la Zona Euro

Capitolul I

Criteriile de convergență pentru aderarea la zona euro

Romania a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, începînd cu data de 1 ianuarie 2007, calitate care implică atât obligații cât și drepturi. Toate aceste obligații și drepturi provin din tratatele și legislația adoptată de Uniunea Europeana de la înființarea ei și până în prezent, de aceea tot acquis comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

România urmează să se întegreze în Zona Euro în intervalul 2010– 2014, după părerea analiştilor, aderarea deplină a României la Zona Euro se va face în acest interval de timp.

În ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană aceasta reprezintă un catalizator al progresului și un instrument pentru ca România să elimine decalajele care o despart în prezent de nivelul Uniunii Europene, în plan economic cât și al instituţiilor şi performanţei de ansamblu a societăţii.

1.1 Criteriile de convergență nominală

Mmoneda unică adoptată până în acest moment de 17 state membre ale Uniunii Europene este Euro,aceste state împreună, formează zona euro. Un pas important pentru integrarea europeană a reprezentat introducerea monedei euro în 1999, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc Euro şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda unică.

Adoptarea monedei are însărcinarea să stimuleze dezvoltarea schimburilor economice internaţionale în interiorul Uniunii Europene şi în raporturile cu alte state. Utilizarea acestei monede elimină unele costuri legate de tranzacţiile în devize, îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale.

Folosirea monedei euro în spaţiul european încurajează cadrul concurenţial între statele member, astfel prețurilei serviciilor și mărfurilor fiind exprimate într-o singură monedă, se pot face comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite state, iar cumpărătorii sunt avantajaţi.

Nu există un calendar stabilit dinainte, pentru trecerea la această etapă însă fiecare stat progresează în ritmul propriu, intrarea facându-se nu automat, ci după evaluarea din perspectiva îndeplinirii criteriilor de convergență.

Moneda unică este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice europenedeschisă celor 370 de milioane de consumatori, pe care circulă liber bunurile, capitalurileşi persoanele. Adoptarea monedei are misunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internaţionale în interiorul UE şi în raporturile cu alte state.

Folosirea acesteimonede suprima unele costuri legate de tranzacţiile în devize, îmbunătăţeşte fluiditatea şitransparenţa tranzacţiilor comerciale.

Utilizarea monedei euro în spaţiul european stimulează cadrul concurenţial întrestatele membre. Preţurile mărfurilor şi serviciilor fiind exprimate într-o singură monedă,se pot face comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite state, iar cumpărătorii sunt avantajaţi.Pentru trecerea la această etapă, nu există un calendar prestabilit, ci fiecare stat progresează în ritmul propriu, intrarea facându-se nu automat, ci după evaluarea din perspectiva îndeplinirii criteriilor de convergentă.

“Criteriile de convergenţă au drept scop asigurarea unor evoluţii economice echilibrate în cadrul UEM, care să nu provoace tensiuni între statele membre ale UE.

De asemenea, trebuie reamintit faptul că este necesară continuarea respectării criteriilor referitoare la deficitul public şi datoria publică şi după începerea celei de-a treia etape a UEM (1 ianuarie 1999). În acest sens, a fost adoptat Pactul de stabilitate şi creştere în cadrul Consiliului European reunit la Amsterdam în luna iunie 1997.”

Criteriile de convergenţă constituie testul economic de evaluare în faza de pregătire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Criteriile acestea au fost stabilite prinTratatul de la Maastricht, care a fost adoptat de către toate statele membre Uniunii Europene în 1993, şi se referă la:

- stabilitatea preţurilor:

Acest criteriu precizează că trebuie să existe o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei care, în ultimile 12 luni nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor.

- finanţele publice:

Criteriul acesta precizează că poziţia bugetară a guvernului trebuie să fie sustenabilă, aceasta fiind atinsă prin menţinerea unei poziţii bugetare fărăatingerea unui deficit considerat excesiv. În particular: (i) deficitul bugetar al statului (planificat sau disponibil) nu trebuie sa depăşească 3% din PIB; dacă această valoare este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanțial şi continuu, cam la o valoare apropiată de cea de referinţă sau depăşirea valorii de referinţă trebuie să fie remarcabilă şi temporară: (ii) datoria publică nu trebuiesă depăşească 60% din PIB, însă dacă înregistrează valori mai mari trebuie să se diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfăcător.

- ratele dobânzii:

În privința la acest criteriu rata nominală a dobânzii pe termen lung nu trebuie să o depăşească cu mai mult de 2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai performante rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor, de asemenea rata dobânzii se poaate măsura pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor valori mobiliare comparabile.

- stabilitatea cursului de schimb:

Mecanismul cursului de schimb trebuie să respecte marjele normale de fluctuaţie prevăzute, fără ca acesta din urmă să cunoască tensiuni severe cel puţin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea verificării. Deci marjele de fluctuatie trebuie să corespundă marjelor stabilite prin sistemul monetar european limita fiind de +/- 15 puncte procentuale.

Pe lîngă aceste criterii de bază, enumerate mai sus, se urmărește independența băncilor centrale naționale față de guverne și se interzice finanțarea monetară a deficitului bugetar.

După cum se observă, criteriile de convergență sunt orientate pe două laturi inportante :

- cea a finanțelor publice, reflectă în restricțiile privind deficitul bugetar și datoria publică.

- Cea monetară, vizînd direct stabilitatea prețurilor ( rata inflației, rata dobînzii, stabilitatea cursului valutar, independența băncilor central și interzicerea finanțării monetare a deficitului bugetar).