Rolul Cheltuielilor Publice în Viziunea lui JM Keynes

1.1. Repere ale concepţiei keynesiste

Keynesismul, ramură a teoriei economice şi doctrina asociată ideilor lui Keynes,s-a generalizat în democraţiile occidentale după al doilea război mondial.

Lucrarea cea mai celebră a lui J.M.Keynes ‚The general theory of employment,interest and money’ propune prevenirea crizelor financiare şi a şomajului prin ajustarea cererii,prin intermediul controlului creditului şi al monedei de către guvern.

Keynes a ajuns la concluziile propuse pornind de la analiza crizei economice din perioada 1929-1933.

Principalele legi psihologice fundamentale ale lui keynes sunt:

- Înclinaţia spre consum;

- Înclinaţia spre investiţii;

- Înclinaţia spre valori lichide;

Înclinaţia spre consum

Suma pe care colectivitatea o cheltuieşte pentru consum depinde de:

- mărimea venitului;

- nevoile subiective;

- celalte imprejurări obiective însoţitoare;

Pentru o delimitare mai exactă a cheltielillor spre consum keynes le-a separat grupăndu-le în 2 categorii mari: factorii obiectivi şi factorii subiectivi.

Principalii factori obiectivi care influenţează înclinaţia spre consum ‚par’ a fi următorii:

1) Modificare unităţii de salariu

Dacă se modifică unitatea de salariu,cheltuielile spre consum,corespunzătoare unui anumit nivel de folosire a mâinii de lucru,se vor schimba,ca şi preţurile,în aceiaşi proporţie,deşi în anumite împrejurări ar putea fi necesar să ţinem seama de efectele posibile asupra consumului global ale modificărilor în repartizarea unui venit real dat între întreprinzători şi rentieri,ca urmare a modificării unităţii de salariu.

2) Modificare diferenţei dintre venit şi venit net

Volumul consumului depinde mai mult de venitul net decât de venit,deoarece,prin definiţie,venitul net este acela pe care un om îl are în vedere înainte de toate atunci când hotărăşte cât să consume. Într-o situaţie dată,raportul dintre cele 2 venituri poate fi oarecum stabil.în sensul că există o funcţie univocă ce va lega diferitele niveluri de venit cu nivelurile corespunzătoare de venit net.

3) Modificările neprevăzute ale valorii capitalului neluate în consideraţie în calculul venitului net

Aceasta are un rol mult mai important în modificarea înclinaţiei spre consum deoarece nu se află într-un raport stabil sau uniform cu mărimea venitului.Consumul clasei posedante poate fi extrem de sensibil la modificările neprevăzute în valoarea nominală a avuţiei sale;determinând modificări ale înclinaţiei spre consum în perioadele scurte.

4) Modificările ratei de scontare a factorului timp,adică ale raportului de schimb între bunurile prezente şi bunurile viitoare

Nu este chiar acelaşi lucru ca rata dobânzii,întrucât aici se ţine seama de modificările viitoare ale puterii de cumpărare a banilor,în măsura în care acestea sunt pronosticate. pentru teoria clasică a ratei dobânzii era convenabil de a presupune că cheltuielile Pentru consum se modifică invers proporţional cu modificările ratei dobânzii,astfel că orice urmare a ratei dobânzii este de natură să reducă apreciabil consumul. Însă modificările ratei dobânzii asupra înclinaţiei de a cheltui pentru consumul curent este complex şi incert.Astfel că în decursul unei perioade lungi,modificările substanţiale ale artei dobânzii tind probabil să schimbe considerabil obiceiurile sociale,influenţând astfel înclinaţia subiectivă de a cheltui;iar fluctuaţiile de perioadă scurtă,de tipul obişnuit,ale ratei dobânzii să aibă o mare influenţă directă asupra volumului cheltuielilor,fie într-un sens,fie în altul.

Poate că cea mai importantă dintre influenţele care se exercită,prin modificările ratei dobânzii,asupra înclinaţiei de a face cheltuieli dintr-un venit dat depinde de efectul acestor modificări în sensul urcării sau scăderii preţurilor hârtiilor de valoare şi ale altor bunuri.

5) Modificările politicii fiscale

Dacă politica fiscală este folosită deliberat ca un instrument pentru o reprtizare mai egală a veniturilor,efectul ei în sensul măririi înclinaţiei spre consum este desigur cu atât mai mare.

6) Modificările aşteptărilor în ceea ce priveşte raportul dintre nivelul actual şi nivelul viitor al venitului

Deşi poate influenţa considerabil înclinaţia spre consum a unui individ oarecare,pe ansamblul societăţii efectele sale se compensează ‚probabil’;în plus,este borba de un domeniu în care icertitudinile,sunt de regulă,prea numeroase pentri ca acest factor să poată exercita o mare infleunţă.

Există,în general,8 mobiluri sau scopuri principale de natură subiectivă,care determină indivizii să se abţină de la cheltuieli din veniturile lor:

1) de a-şi crea o rezervă pentru situaţii neprevăzute;

2) de a se asigura în vederea unui raport viitor scontat între venitul şi trebuinţele individului sau ale familiei sale,raport diferit de cel existent şi determinet de pildă de îmbătrânire,de studiile membrilor de familie sau de întreţinerea unor persoane dependente;