Studiu de caz comparativ privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor publice în România și Belgia

Capitolul I. Cadrul structural și conceptual

1.1.Conceptul de cheltuieli publice și compoziția cheltuielilor publice

Conceptul de cheltuială publică s-a evidențiat pe baza ivirii si evolutiei consumului de resurse, pentru satisfacerea de nevoi publice, în formă bănească, fiind utilizată cu mai multe sensuri, atât în sens juridic cât si economic.

Noțiunea de cheltuială publică, în sens juridic reprezintă plata unei sume de bani din fonduri bugetare publice care are legătură cu, crearea și funcționarea instituțiilor sau întreprinderilor.

În sens economic, conceptul de cheltuială publică reprezintă o categorie de operațiuni și relații economice care se dovedește a fi între autoritățile publice (de stat) și persoane fizice și juridice, cu ocazia alocării și utilizării resurselor financiare conduse de către autorități.

Cuprinsul cheltuielilor se reflectă în procese și relații economice în formă bănească prin care se realizează distribuirea și folosirea fondurilor financiare publice. În această situație, este scos în evidență componența cheltuielilor publice de relații de redistribuire financiară a PIB sau a avuției naționale dar și de realocare a resureslor bănești, prin intermediul autorităților publice în favoarea persoanelor juridice și fizice care se află în situația de beneficiari de utilități sociale dar care înglobează banii, trebuie să asigure funcționarea instituțiilor de stat, respectiv îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor de stat

Conceptul de cheltuială publică se referă la ansamblul activităților cu caracter public conținându-le și pe cele materiale din entitățile cu capital de stat unde cheltuielile se acoperă din venituri proprii.

În concepția modernă, conceptul de cheltuială publică conferă o redistibuire a produsului creat iar cheltuielile publice nu mai prezintă doar consumuri definitive de resurse ci și de acțiuni de redistribuire a resurselor pentru asigurarea unei evoluții echilibrate a economiei și a stabilității sociale.

Statul are rolul de a păstra echilibrul întregului sistem și în același timp de a satisface nevoile întregii colectivități. Cheltuielile publice țintesc atât sfera activităților materiale cât și sfera activităților nemateriale.

Componența cheltuielilor publice s-a diversificat în mod continuu conform modelării datorite structurii activității instituțiilor și al rolului statului. În legătură cu modul de finanțare a cheltuielilor de interes public, ansamblul cheltuielilor publice cuprind următoarele elemente:

- Cheltuieli bugetare- sunt cele înscrise în bugetul public și sunt finanțate din fondurile bănești conduse de către autoritățile publice (locale sau centrale).

- Cheltuieli extrabugetare- sunt cele care se realizează din resurse (venituri) obținute și folosite direct de către instituțiile publice, în cadrul propriei activități, fără a mai fi răspândite prin fondurile bugetare, acestea nu sunt reprezentate în bugetul public.

- Cheltuieli speciale- au ca scop îndeplinirea unor obiective sau acțiuni de interes public și sunt finanțate din fonduri publice ce se alcătuiesc din fonduri speciale, diferite, administrate direct de către ministere sau alte organe de stat.

- Cheltuielile întreprinderilor sau instituțiilor financiar-bancare cu capital de stat- fac parte din sistemul cheltuielilor publice dar acestea nu se reflectă în bugetul public așadar nu sunt cheltuieli bugetare.

1.2. Indicatorii utilizați pentru estimarea nivelului, dinamicii și compoziția cheltuielilor publice

Analiza indicatorilor la nivel global a cheltuielilor publice necesită realizată prin intermediul cheltuielilor publice dar și prin intermediul structurii și dinamicii acestora.

Cheltuielilor publice , în formă nominală dar și reală este necesară pentru a demonstra volumul acestora în forma ei adică, monedă națională, acesta îndeplinește realizarea unor analize pe plan intern,la nivel national.