Țintirea Inflației

1. Definiţie

Inflaţia este procesul de creştere semnficativă şi persistentă a nivelului preţurilor. Inflatia reprezintă acea stare de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul real de monedă, ducând la creşterea generalizată a preţurilor şi la scăderea puterii de cumpărare a banilor. Nu orice sporire a preţurilor înseamna inflatie. Inflaţia este, înainte de toate, un fenomen monetar, fiind legată de excedentul de masă monetară peste nevoile reale ale economiei, determinate de oferta de bunuri şi servicii scazută.

2. Cauze

Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru structurat monetaro-real, care exprimă existenţa în circulaţie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei, fapt care antrenează deprecierea banilor neconvertibili în aur şi a celor neconvertibili în general, ca şi creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor.

Emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii

Aceasta atrage după sine un ”surplus de cerere” şi, ca urmare, cresterea ansamblului preţurilor. Mărirea preţurilor are loc nu prin simpla sporire a cantităţii de bani, ci prin creşterea cererii pe care acesta o face posibilă. Creşterea masei monetare, însoţită de creşterea producţiei, poate conduce la creşterea ratei dobânzii, de aici la creşterea cererii pentru investiţii şi implicit la creşterea preţurilor.

Excedentul de cerere agregată (inflaţie prin cerere)

Ea apare datorită creşterii cererii agregate, în condiţiile în care oferta agregată rămâne în urma cererii sau se micşorează. Cererea agregată poate să crească şi în condiţiile în care masa monetară nu se modifică. Acest lucru se poate întampla în mai multe cazuri şi anume:

- sporesc veniturile băneşti ale populaţiei, ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia (în România mare parte din banii populaţiei provin din afară, deoarece un număr mare de persoane lucrează peste graniţă, însa continuă să trimită bani familiei aflate în ţară)

- se diminuează înclinaţia spre economisire

- se extinde creditul de consum (exisă o tendinţă accentuată de a lua credite, fie pentru nevoi personale, fie pentru achitiziţii imobiliare, de maşini etc.)

- are loc creşterea salariilor neînsoţită de sporirea rezultatelor muncii

Creşterea costurilor de producţie(inflaţie prin costuri)

Mărirea costurilor nu stimulează productia şi, ca urmare oferta de mărfuri scade, iar preţurile cresc. Costurile de producţie se măresc atunci cand remunerarea factorilor de producţie creşte mai mult decât productivitatea lor; un loc important, în acest sens, îl ocupă sporirea cheltuielilor pentru salarii neînsoţită de o creştere superioară a productivităţii muncii. În acelaşi sens, al creşterii costurilor, acţionează şi mărirea preţurilor la materii prime, materiale.

3. Consecinţele inflaţiei

Inflaţia ca stare de dezechilibru economic este preponderent negativă, având numeroase consecinţe asupra populaţeii, agenţilor economici şi asupra mersului de ansamblu al economiei :

- scăderea puterii de cumpărare a populaţiei

- redistribuirea de venituri şi de avuţie

- este stimulată înclinaţia spre consum

- este descurajată înclinaţia spre economisire

- “fuga” de lichidităţi şi preferinţa pentru plasarea disponibilităţilor băneşti în bunuri durabile neproductive.