Analiza activității turistice din Regiunea Abruzzo

INTRODUCERE: Scurtă prezentare a regiunii

Poziția geografică

Din punct de vedere geografic, Abruzzo este situat în centrul și în sudul Italiei, care se întinde de la baza Apeninilor până la Marea Adriatică și include în principal terenuri muntoase și sălbatice. În interior se află un platou vast, inclusiv Gran Sasso, la 2.912 metri, cel mai înalt vârf al Apeninilor și Muntele Majella, 2.793 de metri. Câmpia Adriatică este caracterizată de plaje lungi de nisip la nord și de plaje cu pietriș la sud. Abruzzo este bine cunoscut pentru peisajele și frumusețile naturale, parcurile și rezervațiile naturale, zonele caracteristice ale dealurilor bogate în podgorii și plantații de măslini și una dintre cele mai înalte densități ale plajei cu steag albastru.

Relieful

Regiunea Abruzzo are un relief care este predominant montan (65%) și deluros (34%), câmpia (1%) constă doar dintr-o bandă îngustă de coastă de-a lungul coastei. Regiunea are vârfurile cele mai înalte ale munților Apenini, cu Gran Sasso (Corno Grande) și masivul Maiella (Monte Amaro), la care se adaugă munții din Laga, la granița cu Lazio și Marche, de la Sirente-Velino, de la munții din Parcul Național Abruzzo la granița cu Lazio și Molise și munții Simbruini în comun cu Lazio. Din punct de vedere geologic, ele sunt formate din roci calcaroase, de origine marină, aparținând mezozoicului (triasic, juratic și cretacic). Acestea conțin fosilele caracteristice acestei perioade îndepărtate.

Hidrografie

Râurile principale din Abruzzo sunt: Aterno-Pescara cu o lungime de 135 kilometri, Sangro cu lungimea de 117 kilometri, Vomano ce are 75 kilometri, Tordino cu 59 kilometri lungime, Liri cu 40 kilometri și Tronto. Aterno-Pescara este cel mai lung râu din Abruzzo și cel mai mare din punct de vedere al bazinului (3.190 km²), iar cursul râului se aflî în principal între provincia L'Aquila și cea din Pescara, atingând o mică parte chiar și provincia Chieti și se varsă în Marea Adriatică în orașul omonim. Sangro este un râu din sudul Abruzzo, fiind al doilea în lungime între râurile regionale, după Aterno-Pescara. Sangro izvorăște din Parcul Național Abruzzo de pe versanții Muntelui Morrone del Diavolo (1,602 metri), în municipiul Pescasseroli (provincia L'Aquila).

Clima

Regiunea Abruzzo are două tipuri de climă care sunt puternic influențate de Munții Apenini, împărțind climatul dealurilor de coastă și sub-Apenini din intervalele muntoase ale muntelui. Zonele de coastă au o climă mediteraneană cu veri calde uscate și ierni blânde și dealuri ploioase cu un climat sublitorial în care temperaturile scad progresiv cu altitudinea și precipitații în creștere cu altitudinea. Cu toate acestea, precipitațiile minime anuale se regăsesc în unele văi interioare, adăpostite de perturbarea multor acțiuni de blocare a crestelor montane. Cele mai mari precipitații au loc în zonele montane de la granița cu Lazio; sunt deosebit de vulnerabili la perturbațiile din Atlantic. Aproximativ 1.500 - 2.000 milimetri de precipitații care este tipic.

Flora și fauna

Ca și în multe regiuni mediteraneene, vegetația din Abruzzo se caracterizează prin prezența diferitelor ecosisteme mediteraneene. Coasta și zonele înconjurătoare se caracterizează prin prezența unor plante tipice de arbusti mediteraneeni, cum ar fi mirtul, vierul și masticul, în timp ce în zonele deluroase cresc alte specii, inclusiv măslin, pin, salcie, stejar, plop, arin, arbutus, mătură, salcâm, caper, rozmarin, păducel, lemn dulce și copaci de migdale, intercalate cu stejari. La altitudini cuprinse între 600 și 1.000 de metri există vegetație submontană, caracterizată în principal de păduri mixte de stejar în amestec cu arțar și carpen; arbuști includ ienupăr roșu. Înălțimile cuprinse între 1.000 și 1.900 metri sunt dominate de fagi. În Munții Apenini, la altitudini mai mari de 2.000 de metri, speciile includ orhidee alpine, ienupăr de munte, brad argintiu, afine negre. Fauna este extrem de variată, incluzând simbolul regiunii, capra negră Abruzzo (Rupicapra pyrenaica ornata), care sa recuperat după ce a riscat dispariția. Un alt animal tipic acestei regiuni este ursul brun marsican, alături de lupul italian, cerbul, râsul, căpriorul, vulpea, porcupina, pisica sălbatică, mistrețul, vidra și vipera.