Analiza geografică și a presiunii umane în Africa de sud

Africa de Sud este situata in Africa australa (sudica), pe coasta Oceanului Atlantic si Oceanului Indian, si este pozitionata la intersectia paralelei 29º lat. S cu meridianul 24º long. E. Suprafata sa este de 1.219.912 km², incluzand insulele Peince Edward si Marion. Dimensiunea maxima de la NE la SV este de 1.821 km, iar de la SE la NV de 1.066 km. Vecinii statului sunt: la nord-vest Namibia (linia de frontiera se intinde pe o distanta de 967 km); la nord Botswana (1.840 km) si Zimbabwe (225 km); la est Mozambic (491 km), Swaziland (430 km) si Oceanul Indian, iar la sud si vest Oceanul Atlantic. Coasta atlantica totalizeaza 2.798 km. De asemenea, Africa de Sud mai are o granita teritoriala de 909 km cu Lesotho, o enclava in partea cental-estica a statului.

Fig 1 Harta Africi de Sud

Evolutia Africii de Sud poate fi una din cheile viitorului african. Ar putea intr-adevar ca prin exemplul sau sa propuna solutii problemelor cruciale care exista in aproape toate statele. Circumstantele politice par sa aduca sperante in raspandirea tehnicilor si metodelor de dezvoltare intr-un cadru putin pus in valoare pana in prezent. Actiunea curajoasa a fostului presedinte De Klerk de renuntare la politica de ‚ appartheid’, eliberarea lui Nelson Mandela si alegerile libere n-au reconciliat automat triburile negre, in special cele ce fac parte din Congresul National African si Inkatha.

Dincolo de aspecte politice, economia tarii a cunoscut o crestere modesta, dar constanta, de 2% dupa 1990. Cu toate ca sanctiunile ONU au fost ridicate, problemele economice ale populatiei negre raman inca de actualitate.

Favorabilitatea conditiilor de mediu

Relieful

Africa de Sud este situat la cea mai sudica regiune din Africa, cu o zonă de coastă care se întinde pe mai mult de 2,500 km şi de-a lungul a două oceane (Atlanticul de Sud şi Indian).

Extremitatea sudica a soclului african a avut o mare stabilitate in timp. Doar marginile estice si sudice sunt inaltate, formand sistemul montan inchegat.

Cea mai mare parte a reliefului o constituie platourile inalte Orange si Vaal. Mai mult de jumatate din teritorii se afla deasupra izohipsiei de 1000 m. Platourile sunt umplute cu sedimente apartinand formatiuni de Karroo, continand cantitati insemnate de carbuni si sunt presarate cu martori de eroziune si neckuri vulcanice. Platourile se inclina spre vest si trec fara accidente morfologice spre suprafata aplatizata a depresiunii Kalahari si a campiei litoral vestice, in care afloreaza pe alocuri soclul precambrian. Spre nord-est, platourile sunt strabatute de un dublu lant cutat precambrian (Transvaal, Waterberg), in care se gasesc conglomerate aurifere de Witwatersrand. Spre est, aceste platouri sunt inaltate si limitate prin abrupturi faliate, formand sistemul Muntilor Drakensberg. Imensa faleza estica a Muntilor Drakensberg a aparut in urma falierii unei armaturi de bazalte rezistente. La picioarele estice ale abruptului se desfasoara colinele inalte ale Natalului, descrescande spre litoral.

Spre sud-vest, abruptul de prelungeste dicontinuu, prin lanturile Niuveld si Sneewberg. La sud de acesti munti se afla depresiunea Marele Karroo, care a dat numele sau imensului sistem sedimentar din sudul Africii, acumulate in paleozoic si triasic. Numele unor localitati din Depresiunea Marele Karroo sunt si numele unor etaje ale sistemului sedimentar: Dwyka, Beaufort, Stormberg. Printre sedimentele acestei formatiuni, tillitele dovedesc existenta unei glaciatiuni carbonifere. Ele sunt asezate peste fragmente de „roches moutonees” slefuit si striate. Marele Karroo este separat de ocean prin lantul cutat al Capului. Miscarile care au generat structurile capide au inceput spre sfarsitul paleozoicului si s-au desavarsit in triasic. Exondat la inceputul tertiarului, acest lant, de tip appalachian,ar fi constituit un obstacol serios pentru comunicatiile nord-sud, daca nu ar fi fost taiat de cateva vai inguste, dar care ofera deschideri suficiente pentru instalarea cailor de transport. Zonele inalte au ramas grupate pe anticlinale formate din granite, gresii dure si cuartite. Depresiunile, de exemplu Micul Karroo, sunt de fapt formatiuni structurale de tip sinclinal umplute cu sedimentar.

Partea superioara a Muntilor Cap, neteda sau slab ondulata, indica o faza de peneplenizare accentuata. Clasic este exemplul Muntilor Mesei, retezati de o suprafata de nivelare in stil appalachian.

Sub aspect morfologic, in Africa de Sud se disting doua regiuni distincte: podisul format predominant din roci bazaltice, cu altitudini medii de 550-1000 m; cel mai extins este Podisul Veld (cel mai inalt in est – High Veld, 1.500-2.000 m, si mai scund in partea de vest – Middle Veld, 500-700 m). Cealalta regiune este o unitate montana care limiteaza podisurile spre zona litorala si este formata din sistemul muntos Great Escarpement, in cadrul caruia se individualizeaza Muntii Scorpiei in est (3.408 m in vf. Njesuthi; max. 3.657 m in Cathin Peak – altitudinea maxima a statului). La nord de fluviul Orange se individualizeaza un sector al desertului Kalahari, cu altitudini de 900-1100 m, acoperit de campii de dune si cu vegetatie saraca, iar in paralel cu litoralul atlantic se desfasoara sectorul meridional al desertului Namib; de asemenea, apare si o campie litoral ingusta (60 km). Tarmurile (de la granita cu statul Mozambic, in est, pana la fluviul Orange, in vest) sunt, in cea mai mare parte, tarmuri inalte, stancoase, slab fragmentate de golfuri (Sf. Elena) si peninsulele mici (Capul Bunei Sperante, Capul Acelor).