Analiza Riscurilor Induse de Inundațiile de pe Râurile Autohtone din Nordul Podișului Transilvaniei

Rezumat

Lucrarea prezintă aspecte de ordin teritorial şi temporal referitoare la viiturile din nordul Podişului Transilvaniei în perioada

1980-2000. Datele obţinute din analiza frecvenţei sezoniere şi a elementelor caracteristice inundaţiilor pot conduce la elaborarea unor studii privind percepţia riscurilor induse de inundaţii.

This work presents the particularities of the flood events which took place along the rivulets from the northern part of the Transylvanian Tableland between 1980 and 2000. First, a spatial analysis of their seasonal and monthly frequency was made, then we proceeded to study the characteristic elements of the floods (rising period, maximum discharge etc.). The paper ends with three case studies regarding different floods which are genetically different and have distinct spatial particularities.

Cuvinte cheie: risc, analiza, inundaţii

Introducere

Teritoriul luat în studiu se suprapune Podişului Someşean şi părţii nordice a Câmpiei Transilvaniei şi este drenat de afluenţii Someşului Mare şi ai Someşului Mic între Beclean şi Cluj-Napoca şi ai Someşului între Dej şi Jibou. Viiturile constituie o fază importantă în regimul de scurgere a râurilor, atât prin caracterul lor extrem, cât şi prin efectele pe care le au asupra componentelor mediului înconjurător. Cunoaşterea genezei şi a mecanismelor de producere şi manifestare a viiturilor oferă posibilitatea prevenirii şi combaterii efectelor economice, sociale şi ecologice pe care le pot provoca. Pentru a pune în evidenţă diferenţele de ordin teritorial şi temporal a viiturilor din nordul Podişului Transilvaniei au fost analizate şi prelucrate datele provenite de la 12 staţii hidrometrice amplasate pe

principalele pârâuri autohtone din Podişul Someşean (opt) şi Câmpia Transilvaniei (patru). Pentru prevenirea şi combaterea efectelor generate de inundaţii se preconizează o serie de măsuri structurale şi nonstructurale. Cele din urmă vizează aplicarea unui management corespunzător (zonare), elaborarea unor planuri de acţiune operativă şi eficiente, o prevedere şi avertizare exactă în caz de inundaţii, îmbunătăţirea percepţiei de către populaţie a acestui eveniment extrem etc. Percepţia hazardelor este un proces complex, care se formează la interferenţa mai multor factori. Prin aplicarea “metodei preferinţelor exprimate” se pot acumula informaţii care permit elaborarea unor studii privind percepţia riscurilor induse de inundaţii.

Identificarea proceselor şi fenomenelor generatoare de inundaţii

Inundaţiile reprezintă fenomene hidrice extreme generate de apele mari sau de viituri. Cunoaşterea genezei şi a mecanismelor de producere a viiturilor oferă posibilitatea prevenirii şi combaterii efectelor pe care le pot provoca. Pentru a pune în evidenţă diferenţele de ordin teritorial şi temporal al viiturilor din nordul Podişului Transilvaniei au fost analizate şi prelucrate datele provenite de la 12 staţii hidrometrice (tabelul 1).

Geneza şi frecvenţa de producere a viiturilor. În intervalul mai- noiembrie frecvenţa maximă revine viiturilor de origine pluvială (50-55 % din cazurile analizate). Urmează ca pondere viiturile de provenienţă pluvio-nivală, care se produc în timpul iernii şi la începutul primăverii. Frecvenţa maximă de producere a viiturilor se înregistrează în martie (19-28 % din numărul total al viiturilor selecţionate) pe pârâurile din dealurile Clujului, Simişna-Gârbou şi Ciceului şi din centrul şi nord-estul Câmpiei Transilvaniei (Fizeş şi Dipşa), iar în aprilie (15-20 %) pe cele din Podişul Boiului şi vestul Dealurilor Ciceului.

În vestul Câmpiei Transilvaniei şi Depresiunea Almaş viiturile se produc cu o frecvenţă ridicată în luna mai (20-26 %), iar pe cele din Depresiunea Agrij, în iunie. Frecvenţă cea mai redusă a viiturilor se înregistrează toamna (septembrie şi noiembrie) şi iarna (februarie). Pe anotimpuri, frecvenţa maximă se remarcă primăvara (40-55 %), iar minimă toamna. Pe unele pârâuri din Podişul Someşean (Olpret), nord-estul Câmpiei Transilvaniei (Meleş) şi din Dealurile Ciceului (Ilişua), viiturile din timpul iernii le depăşesc ca frecvenţă pe cele din timpul verii (Fig. 1).