Analiza zonei Piața Rosetti

ISTORIA ŞI EVOLUŢIA

Putem spune despre Piaţa Rosetti că este un element al oraşului Bucureşti, astfel că evoluţia şi istoria acestei zone se corelează implicit cu evoluţia istorică a ceea ce numim în prezent municipiul Bucureşti.

Calea mosilor

sursa: http://www.flickr.com/photos/danvartanian/184818307

Pentru început trebuie să precizăm existenţa în zona de studiu a unor drumuri de legătură între aşezarea Bucureşti şi alte regiuni de interes: Buzău, Brăila, Moldova; ca exemplu fiind Calea Moşilor. În acelaşi timp aceste drumuri reprezentau permanenţe de legături înlauntrul Ţării Româneşti, precum şi cu ţările vecine. Însă structura radială nu a rezultat numai din relaţiile la mare distanţa ci şi din legăturile necesare între vatra târgului şi moşiile voievozilor, a boierilor sau a mănăstirilor din jurul Bucureştiului.

Pentru a înţelege dezvoltarea fizionomică şi funcţională a zonei studiate trebuie să analizăm evoluţia perimetrului în toate cele cinci etape ale dezvoltării municipiului Bucureşti: I. stadiul de sat; II. Stadiul de “cetate” – Anx Bukaresth; III. Târgul de oarecare însemnătate din sec. XVI; IV. Târgul şi capitala ţării în sec XVIII; V. Oraşul de astăzi şi capitala României începând din sec. XIX.

Dacă analizăm evoluţia în timp a unor străzi precum: strada Tudor Arghezi şi strada Vasile Lascăr observăm că acestea pornesc în evantai dinspre centru. Motivul acestei dispuneri spaţiale în cadrul „târgului” este faptul că ele duceau la sate, astăzi înglobate; de ex: Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita.

Astfel se conturează o primă concluzie şi anume că zona studiată aparţinea „Târgului Central” al Bucureştiului.

Urmărind din punct de vedere evolutiv planul concentric al Bucureştiului se distinge un început marcat de un prim ocol ce cuprindea străzi precum: Lipscani, Decebal, Sf. Vineri, G-ral Florescu, Calomfirescu, Udrişte, Negru Vodă, Bibescu Vodă, Sfinţii Apostoli, Brutus, Ilfov. Următorul pas a fost a doua centură, creată pe vremea lui Mihai Viteazul (1593-1601) cu străzile: Brezoianu, Bateriei, Justiţiei, Principatelor Unite, Oiţelor, Cauzaşi, Labirint, Iuliu Barasch, Hristo Botev, Tudor Arghezi, Batiştei, Câmpineanu. A treia centură a fost realizată pe durata domniei lui Matei Basarab (jumătatea secolului XVII). Latura estică a oraşului, ce înglobează zona de studiu, a fost mai complicată pentru că aici s-au păstrat mai multe străzi de legătura între străzile radiare, de exemplu strada Teilor, actuala Vasile Lascăr, Călăraşi, Dudeşti, Văcăreşti.

Un amănunt istoric şi economic important pentru acest studiu este faptul că până la desfinţarea taxelor pentru mărfurile intrate în oraş (sfârşitul secolului XIX) liniile de centură a barierelor aveau un scop fiscal.

De asemenea, in jurul nucleului central, ce îndeplinea funcţiile de scaun domnesc şi de târg, a existat o dezvoltare a unor ghemuri de străzi, în trecut numite „mahalale” ca de exemplu mahalaua Armenească. Prezenţa în cadrul zonei de studiu este biserica Armenească. Totodată, reţeaua de străzi dintre Bd. Coşbuc, Calea Şerban Vodă, Calea Văcăreştilor unde se aflau „jignitele domneşti” a dat numele ghemului de străzi din jurul bisericii Sf Nicolae Jignita.

Se poate afirma, aşadar, că la vremea aceea, cam de la linia străzii Calderon, Batiştei, Luca Stroici, Maria Rosetti, Spătarului, Calea Moşilor, Bd Hristo Botev, vatra oraşului Bucureşti era ocupată în proporţie de 80-90 % de maidane, străzi încâlcite şi strâmbe, când prea largi, când prea strâmte, curţi şi grădini disproporţionate. Această dezvoltare oarecum haotică, dezorganizată, ce caracterizează perioada istorică va pune mari probleme mai târziu în proiectele de urbanism ce s-au întreprins.