Căile de comunicație și transporturile

CĂILE DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTURILE

Prof. Ionel-Daniel Răduianu

După mediul în care se desfăşoară şi specificul lor, se deosebesc următoarele tipuri de transporturi:

terestre (feroviare şi rutiere);

navale (maritime şi fluviale);

aeriene;

speciale.

I. TRANSPORTURILE TERESTRE

1. TRANSPORTURILE FEROVIARE

S-au dezvoltat începând cu secolul al XIX-lea. Primul tren cu locomotivă cu aburi s-a pus în circulaţie în Anglia, între Liverpool şi Manchester, în 1830.

Lungimea totală a reţelei feroviare mondiale depăşeşte 1,6 milioane km.

Cele mai lungi reţele de căi ferate se află în S.U.A. (220.000 km), Rusia (87.629 km), Canada, India, China, etc.

Densităţi mari ale reţelei, raportate la 1.000 km2, se înregistrează în Elveţia (121,8 km), Cehia (119,7 km), Germania (115,5 km).

Ecartamentul căilor ferate

Se deosebesc căi ferate cu ecartament:

îngust (sub 1.435 mm), fiind frecvente în spaţiile montane;

normal (1.435 mm), repartizate mai ales în Europa, Asia şi Africa;

larg (peste 1.435 mm), caracteristice Rusiei, Spaniei, Portugaliei ş.a.

Mocăniţa (România)Valea Vaserului (M-ţii Maramureş)

Principalele magistrale feroviare

Transsiberianul – cea mai lungă, 9.302 km, între Moscova şi Vladivostok;

Transcanadianul, între Halifax şi Vancouver (circa 6.000 km);

New York – Los Angeles (S.U.A.);

Transandinul – între Buenos Aires (Argentina) şi Valparaiso (Chile);

Transaustralianul, între Sydney şi Perth;

Transafricana, între Lagos (Nigeria) şi Mombasa (Kenya).

Transsiberianul

Tuneluri feroviare

Seikan (Japonia) – cel mai lung, 53,9 km, leagă insula Hokkaido de insula Honshu;

Eurotunelul, construit între Franţa şi Regatul Unit, pe sub Canalul Mânecii (51,5 km);

Simplon, între Elveţia şi Italia (19,8 km);

Saint Gotard (Elveţia), ş.a.

Seikan (Japonia)

Eurotunelul

Tunelul Simplon

Saint Gothard

Linii de cale ferată de mare viteză (T.G.V.)

Trenurile pot atinge viteze de peste 270 km/h.