Caracterizarea pedogeografică a județului Ialomița

În această lucrare am caracterizat judeţul Ialomiţa din punct de vedere pedogeografic (pedogeografia studiază solul).

Solul, ca obiect de studiu, este stratul afânat de la suprafaţa scoarţei terestre, având compoziţie şi însuşiri proprii, care poate asigura creşterea vegetaţiei.

Solul se formează prin transformarea rocilor şi a resturilor organice sub acţiunea continuă şi interdependentă a factorilor de mediu. Întregul înveliş de sol al Pământului formează pedosfera care, ca grosime şi volum, este foarte mică comparativ cu celelalte geosfere (de la 5-10 cm în zonele montane, până la 2-3m în zonele ecuatoriale). Pedosfera are însă o importanţă deosebită, deoarece în cadrul acesteia au loc unele procese fizice, chimice şi biologice, în urma cărora substanţele minerale se transformă în substanţe organo-minerale, care stau la baza existenţei vieţii pe Pământ.

Primele observaţii cu caracter ştiinţific asupra unor soluri din ţară sunt consemnate de Ion Ionescu de la Brad în monografiile asupra fostelor judeţe Dorohoi, Mehedinţi şi Putna. Ulterior Matei Drăghiceanu (1885) consacră un capitol solurilor judeţului Mehedinţi în monografia acestui judeţ şi întocmeşte prima hartă de soluri din ţara noastră (Harta geologico-agronomică a judeţului Mehedinţi), în concepţia agrogeologică precursoare “şcolii naturaliste ruse”, creată de V.V. Dokuceaev.

În primul capitol al acestei lucrări am prezentat aşezarea geografică a judeţului Ialomiţa din punct de vedere fizic, administrativ, al căilor de comunicaţie cât şi coordonatele geografice între care se situează acesta.

În cel de-al doilea capitol am prezentat influenţa condiţiilor naturale, şi anume relieful, clima, apele, vegetaţia, fauna şi chiar omul şi timpul, asupra formării şi evoluţiei solului. Astfel, solul este un mijloc de producţie natural, care se formează şi evoluează la suprafaţa uscatului, sub influenţa condiţiilor de mediu (climă, vegetaţie, ape freatice, rocă etc.).

În cel de-al treilea capitol este vorba despre procesele de formare a profilului de sol, în mod deosebit am vorbit despre importanţa humusului în sol, acesta fiind cel care asigură fertilitatea solului şi contribuie la îmbunătăţirea însuşirilor fizice ale unor soluri.

În cel de-al patrulea capitol am caracterizat solurile din judeţul Ialomiţa pe clase şi tipuri de sol. Pe teritoriul acestui judeţ se întâlnesc cinci clase de soluri (molisoluri, argiluvisoluri, soluri hidromorfe, soluri halomorfe şi soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate) şi numeroase tipuri de sol (solul bălan, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argiloiluviale, solurile cernoziomoide, solurile brune-roşcate, lăcoviştile, solurile gleice, solonceacurile şi soloneţurile, psamosolurile, protosolurile aluviale şi solurile aluviale).

În capitolul cinci am arătat cum se utilizează resursele de sol la nivelul judeţului Ialomiţa. Fiind situat într-o zonă de câmpie, cuprinzând cea mai mare parte a Câmpiei Bărăganului, bineînţeles că solul este utilizat cel mai intens în agricultură.

Solul prezintă o importanţă deosebită nu numai pentru agricultură, aceasta constituind în general, una din condiţiile materiale necesare existenţei şi activităţii productive a omenirii (loc de aşezare, bază spaţială de acţiune, sursă de diferite materii şi materiale).

În ultimul capitol am vorbit despre măsurile de protecţie şi ameliorare a solurilor.

Cunoaşterea amănunţită a învelişului de sol are un rol important şi în combaterea poluării mediului înconjurător, solul având rolul de filtru de substanţe poluante existente în atmosferă.

După cum se constată, pedologia (ştiinţa care se ocupă cu studiul solului sub toate aspectele sale) este o ştiinţă implicată în numeroase probleme, de rezolvarea cărora depinde prosperitatea şi chiar existenţa societăţii umane.

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A JUDEŢULUI IALOMIŢA

1.1. Aşezarea fizico-geografică

Judeţul Ialomiţa se află în partea de sud-est a ţării, în Câmpia Bărăganului, diviziune estică a Câmpiei Române, pe cursul inferior al Ialomiţei şi la interferenţa unor vechi şi importante drumuri comerciale, prin care capitala ţării este legată cu Moldova şi cu litoralul Mării Negre.