Considerații generale privind arealul nord american

Consideraţii de ordin geografic.

Teritoriul care ulterior a devenit parte continentală a Statelor Unite acoperă circa 3 milioane de mile pătrate, sau aproape 8 milioane de km². Excluzând Hawaii şi Alaska, cea mai mare distanţă de la nord la sud este de aproximativ 1 600 de mile(2 572 km); de la est la vest 2 800 de mile(4517). Allaska şi Hawaii înseamnă încă 600 000 de mile pătrate(1,5 milioane km²). Pentru o privire în perspectivă, Franţa modernă are o suprafaţă de circa 220 000 de mile pătrate; Marea Britanie acoperă împreună 120 000 de mile; Germania reunificată se întinde pe aproximativ 140 000 de mile pătrate. Cu alte cuvinte, numai partea continentală a Statelor Unite, excluzând Canada, are aproximativ aceeaşi dimensiune ca întreaga Europă; o singură naţiune acoperă o arie mare cât suprafaţa a 40 sau mai multe jurisdicţii care alcătuiesc Europa lărgită. De-a lungul istoriei americane, remarcabila dimensiune a Lumi Noi a creat atât probleme cât şi oportunităţi cu care europenii erau în general neobişnuiţi şi pentru care nu erau pregătiţi.

America de Nord este un continent care are o formă aproape triunghiulară, a cărui parte mai largă-un ţinut bogat, variat, şi în general bine irigat-se află între paralelele a 26-a şi a 25- a. Clima este sănătoasă, cu veri calde care peermit recolte abundente şi ierni friguroase. Europenii se puteau aşeze în aceste ţinituri fără a trece printr-un proces de adaptare anevoioasă. Acşţia au adus culturile lor principale: grâu, secară, orz, ovăz, fasole, morcovi şi ceapă. Au găsit în noul continent două culturi de o mare valoare: porumbul şi cartoful. ;, Grâul indian”, sădit în mai, dădea spicuri coapte în iulie, şi mai târziu producea nutreţ pentru vite, paturi de paie pentru colonişti şi o recoltă bogată de grâne. Pretutindeni vânatul era din abundenţă, cu milioane de căprioare şi bivoli . Apele de coaste erau foarte bogate favorabile pescuitului.Cercetări ulterioare au demonstrat faptul că America deţinea resurse de fier, cărbuni, cupru şi ţiţei mai multe decît oricare alt continent. Pădurile dominau aproape întreg continentul nord american. Existau numeeroase golfuri şi porturi care care reprezentau toatâtea adăposturi dealungul ţărmului răsăritean, care avea mari întinderi la nivelul mării, în vreme ce fluvii largi precum- St. Laurence, Connecticut, Hudson, Delaware, Susquehanna, Potomac, James, Podce, Savannah- uşurau pătrunderea până la o distanţă apreciabilă în interior. Un punct de sprijin se putea obîndi fără a se înmpina prea multe dificultăţi .

Unele din caracteristicile naturale ale continentului erau sortite să aibă un efect adânc asupra destinului ulterior al naţiunii americane. Numeroasele golfuri şi porturi dealungul coastelor Atlanticului au favorizat întemeierea unui număr mare de colonii mici, mai curând decât a unor colonii mari În total cinsprezece colonii au luat naştere, inclusiv Noua Scoţie şi Quebec, care au înuestrat America, chiar de la începutl istoriei ei, cu o varietate de instituţii moderne. Fiecare şi-a men’inut cu tenacitate propriul ei caracter. Când a fost declanşat războiul de independenţă împotriva dominaţiei britanice era evident faptul că forma de organizare a viitorului stat va fi o federaţie

În spatele zonelor coastelor Oceanului atlantic se ridica o zonă muntoasă şi sălbatică, lanţul munţilor Apalaşi. Era atât de dificil de străpuns această zonă încât aşezărule din zona coastelor Atlanticului a u devenit dense şi solide, cu căi de comunicaţie bine trasate, înainte ca grupurile de colonişti să se extindă şi după lanţul munţilor Apalaşi. După ce colonuzarea s-a extins şi în această zonă, oamemenii au descoperit o vastă câmpie centrală, bazinul fluviului Mississippi. Acest bazin, cuprinzând aproximativ jumătate din teritoriul Statelor Unite ale Americii şi mai mult de jumătate din pământul lor cultivat, era atîr de nivelat încât comunicaţiile se realizau foarte uşor, cu atît mai mult cu cît era străbătu, între apus şi răsărit de multe ape navigabile- Wisconsin, Iowa, Illinois, Ohio, Cumberland, Tennessee, Arkansas şi Red-iar între nord şi sud de marele sistem fluvial Mississippi-Missouri. Pionierii au colonizat acest bazin fertil cu repeziciune şi uşurinţă. Oamenii din toate părţile litoralului şi din toate ţările Europei Occidentales-au instalat aici pe picior de egalitate. A devnit o obşte mare în care s-a dezvoltat democraţia nouă şi un contnent americam nou .

Mai departe spre Vest, se aflau platoouri înalte cu o climă atât de uscată încât, împreună cu munţii stâncoşi în preajma cărora erau situate, au întârziatînaintarea colonizării spre Apus.

Aurul şi alte minerale de pe povârnişul Pacificului au atras o serie de pionieri aventuroşi cu câteva de zeci de ani înainte ca aceste ţinuturi sterpe să fie luate în stăpânire de la indieni. California era un stat populat şi puternic într-o vreme când, împreună cu Oregon, era despărţită de părţile nai vechi ale statelor Unite de un cordon larg şi necolonizat. dar acest cordon nu a rămas pustiu decât o scurtă perioadă de timp. Mergând pe urma vânătorilor de bivoli, crescătorii s-au instalat repede în câmpii, în timp ce populaţia creştea treptat, pe măsură ce căile ferate aduceau materialele necesare pentru cucerirea unui teritoriu depădurit: sârmă ghimpată, mori de vânt, cherestea şi unelte pentru agricultură. De asemenea, a crescut şi numărul gospodăriilor agricole irigate. Prin anul 1880 se poate afirma că frontiera dispăruse şi că Vestul sălbatic încetase a mai exista..

De la început, a fost inevitabil ca mişcarea colonizării în America să urmeze diracţia generală de la Răsărit la Apus. De la litoralul Atlanticului, fluviului St. Laurenţiu şi calea de apă a Marilor Lacuri, care ofereau accesul cel mai direct spre interior urmau un curs aproximativ de la Est la Vest. Trecătoarea Văii Mohawk, în Munţii Apelaşi de Nord, în care mai târziu, a fost săpat Canalul Erie, constituia o altă cale de direcţie Est-Vest.

Valea râului Ohio urmează un curs în direcţia de la Răsărit spre Apus, find o a treia mare arteră pentru colonizatori. Cu o exactitate uluitoare, emigraţia dinspre Atlantic spre Munţii Apalaşi, a urmat paralelele de latitudine. de asenâmeni era de neînlăturat ca suveranitatea franceză din Louisiana, ca şi suveranitatea mexicană în California şi în sud –vest să dea înapoi în faţa înaintării americanilor de origine engleză. Chiar şi în acele timpuri, observatorii atenţi au atras atenţia că cine va stăpâni valea fluviului Ohio vor trebui să stăpânească şi valea fluviului Mississippi. Tot atât de adevărat era şi faptul că cine reuşe a să stăpânească valea fluviuluiMississippi trebiua să- instaleze autoritaatea şi asupra zonei de la Vest de acest bazin. Având superoritatea numeică şi energia necesară, americanii vor realiza cea mai mare parte dintre aceste avantaje de ordin geografic .