Depresiunea Întorsura Buzăului Studiu fizico-geografic

CAPITOLUL I

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

Studiul fizico-geografic al Depresiunii Întorsura Buzăului urmăreşte cunoaşterea cadrului natural al acestei depresiuni din Carpaţii Curburii care a oferit condiţii favorabile dezvoltării aşezărilor omeneşti. La început depresiunea a constituit o regiune de refugiu şi de adăpost pentru fugari datorită aspectului de cetate, o zonă centrală înconjurată de înălţimi împădurite. Treptat depresiunea a devenit o vatră locuită permanent pentru românii ale căror activităţi de bază erau creşterea animalelor şi cultivarea plantelor.

Viaţa de zi cu zi în depresiune nu era uşoară datorită condiţiilor climatice deosebite şi a solurilor puţin fertile. Dezvoltarea economică a zonei s-a făcut mai ales datorită exploatării şi prelucrării materialului lemnos din pădurile de răşinoase şi foioase care acoperă versanţii ce înconjoară depresiunea.

Studiul urmăreşte totodată şi cunoaşterea proceselor geomorfologice actuale şi a măsurilor ce se pot lua pentru stoparea acestora.

Am ales această temă datorită faptului că, fiind născut aici, mi-am dorit să cunosc trecutul şi prezentul acestei zone geografice deosebite sub toate aspectele ei, prin diversitatea de formaţiuni antropice şi naturale prezente, evoluţia neobişnuită a reţelei hidrografice şi formele de relief care au derivat din acţiunea acestui factor modelator natural.

LOCALIZAREA DEPRESIUNII ÎNTORSURA BUZĂULUI

Depresiunea Întorsura Buzăului este o depresiune tipic intracarpatică, de altitudine, cu arie de extindere mică (38,425 ha), dezvoltată pe cursul superior al Râului Buzău care o traversează de la V la E. Depresiunea îşi are vatra la o altitudine aproximativă de 750 m (altitudine absolută, faţă de nivelul 0, Marea Neagră ), iar culmile limitrofe se înalţă cu mai bine de 350 m faţă de nivelul central al depresiunii (vatră).

Este situată la intersecţia paralelei de 45°40’47” latitudine N şi a meridianului de 26°01’56” longitudine E. Ca amplasare, este situată în inima Carpaţilor de Curbură, având o formă asemănătoare unei potcoave şi prezentând deopotrivă un aspect tentacular datorită aşezărilor omeneşti poziţionate pe afluenţii Buzăului.

Buzăul drenează depresiunea, la început având direcţii spre nord, apoi facând o întoarcere de 150° în direcţia SSE.

Toponimia acestei denumiri de zonă e clasată ca observaţie ce se aduce asupra întoarcerii pe care o execută Buzăul în centrul depresiunii, observată de locuitorii zonei încă de la popularea acesteia, şi denumită iniţial Întorsătura Buzăului. Ulterior numele i s-a transformat în Întorsura Buzăului, pastrându-se până astăzi.

Depresiunea se extinde în lungul luncilor aluvionare ale Buzăului pe o lungime de 20 de km între localităţile Vama Buzăului şi Sita Mică şi pe o treaptă de dealuri mai înalte, cu altitudini cuprinse între 800 - 1300 m. Lăţimea maximă a depresiunii este atinsă în zona oraşului Întorsura Buzăului, aceasta fiind de 10 km. Depresiunea se continuă sub forma unei văi înguste de-a lungul Buzăului între Sita Mică şi Zăbrătău, mai departe apare sub forma unui mic bazinet de 3 km lungime şi 0,5 km lăţime între Zăbrătău şi Crasna. De la Crasna valea transversală a Buzăului capătă un aspect de defileu, terminându-se la ieşirea din munte cu un mare lac de acumulare, Lacul Siriu.