Europa multiculturală - Germania

Date generale

Denumirea oficiala: Republica Federala Germania

Pozitie geografica: intre 47° 12’ si 54° 55’ latitudine nordica si 5° 53’ si 15° 2’ longitudine estica

Suprafata: 357.021 km2

Populatia: 82,8 milioane locuitori

Densitatea populatiei: 242 loc./km2

Capitala: Berlin (3,38 milioane de locuitori)

Cele mai mari orase: Hamburg, München, Köln, Frankfurt am Main, Dortmund, Dresda, Stuttgart, Düsseldorf, Bremen

Limba oficiala: germana

Moneda: euro

Cel mai inalt varf: Zugspitze (Alpii Bavarezi) 2.963 m

Lungimea granitelor: 3621 km

Asezarea geografica

Germania ocupa o pozitie centrala pe harta Europei. Este a saptea tara ca marime din Europa si ocupa locul 63 in randul celor mai mari tari din lume.

Se invecineaza cu noua tari europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franta, Luxemburg, Elvetia, Austria, Republica Ceha si Polonia.

De asemenea are iesire directa la Marea Baltica si la Marea Nordului (Oceanul Atlantic).

Treimea rasariteana a Germaniei este ocupata de Campia Germana, situata la est de Belgia. In apropierea tarmului Marii Baltice campia este nisipoasa si neroditoare, pe alocuri acoperita de sediment pietros. Partea sudica are pete de soluri de loess, indeosebi regiunea Hanovra. In extremitatea sudica a Germaniei se inalta lanturile muntoase ale Alpilor Bavarezi. Marginea nordica a Alpilor este mai joasa, constand intr-o zona deluroasa care se extinde pana la Dunare. Intre aceasta si Campia Germana alterneaza masive muntoase (Muntii de Mijloc ai Germaniei) si depresiuni joase.

Clima

Germania are o clima temperata, cu elemente oceanice si continentale. In nord-vest se simte efectul oceanic; spre est, clima este mai mult continentala. Temperaturile au valori intre -3°C si +1°C in ianuarie si intre +16°C si 19°C in iulie. In est iernile sunt mai reci. Odra si alte rauri ingheata 2-3 luni. Partea sudica este mai calda. Precipitatiile au valori de 600 mm in nord, si 2000 mm in Alpi.

Biodiversitate

In mare parte, teritoriul Germaniei este acoperit de teren arabil (33%) si de paduri (31%). Numai 15% din teritoriu este acoperit de pasuni permanente.

Plantele si animalele sunt cele specifice Europei Centrale. Padurile de fag si stejar reprezinta 1/3 din potentialul forestier. De asemenea, numarul coniferelor este in crestere ca urmare a procesului de impadurire. Molidul si bradul se regasesc pe culmile montane inalte, in timp ce pinul si zada se intalnesc in zonele cu sol nisipos. Germania detine numeroase specii de feriga, flori, fungi si muschi.

Fauna include animale salbatice, cum ar fi: caprioara, porcul mistret, berbecul salbatic, vulpea, bursucul, iepurele salbatic si un numar mic de castori. Atat in rauri, cat si in Marea Nordului exista un mare numar de specii de peste. Numeroase pasari migratoare traverseaza Germania primavara si toamna.

Geologie

In nord exista Campia Germano-Poloneza formata in urma glaciatiuni din Cuaternar datorata miscarilor de orogeneza Hercinica si Alpina pe un fundament de roci cristaline.In centru in timpul Paleozoicului plierea reliefului Hercinic a creat un complex de mici masive, actualmente rotunjite de eroziune si in mare parte impadurite separate de depresiuni.Cele mai importante masive hercinice sunt reprezentate de Muntii Padurea Neagra,Masivul Sistos Rhenan care inconjoara Podisul Boemiei si padurea Bavareza si Muntii Sudeti.Pe culmile acestor zone hercinice s-au acumulat depozite de carbune in bazinul Ruhr si in Silezia care au dus la o expansiune industriala incepand cu secolul al XIX-lea.

Bazinul sedimentar Suabia-Franconia cu o suprafata vasta drenata de Main si Neckar ofera un peisaj mai putin dramatic; situandu-se intre muntii Padurea Neagra la vest si muntii Jura Suaba la sud,acest platou calcaros (presarat) cu linii deluroase sculptate conform rezistentei stratelor variate.

In sud ,Alpii Germaniei sunt delimitati de Prealpi unde grohotisurile s-au desprins si s-au prabusit in timpul ultimei faze a glaciatiunii Cuaternare formand platoul Bavarez-o suprafata extinsa care se intinde de-a lungul Dunarii pe o panta putin inclinata.

Retea hidrografica

Reţeaua hidrografică se dirijează spre nord, către Marea Baltică principalele râuri fiind Elba şi Order. Elba izvorăştedin Munţii Sudeţi (1165 km lungime totală), fiind navigabilă în întregime şi este legată prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale. Principalul său afluent este râul Saale (care drenează sudul ţării şi are o lungime de 427 km, navigabil fiind doar pe 157 km).