Identificarea Elementelor de Antropizare a Mediului în Orașul Buzău

Elementele fizico-geografice

Localizare

Oraşul Buzău este situat în sud-estul României, în partea centrală a judeţului Buzău, la zona de contact dintre Subcarpaţii de Curbură şi Câmpia Română, pe malul drept al râului cu acelaşi nume, la o altitudine de 102 m. (Baciucu L. et al., 1980)

Poziţia geografică i-a oferit acestuia un cadru natural favorabil, care a reuşit să satisfacă cerinţele unui centru urban.

Caracteristici geologice şi litologice

Formarea regiunii în care este situat oraşul reprezintă rezultatul îmbinarii mişcărilor tectonice negative cu procesul de acumulare realizat de râurile cu obârşii în Carpaţi şi Subcarpaţi. (Posea G., Popescu N., Ielenicz M. , 1974)

Râul Buzău şi-a format conul de depunere iar la ieşirea din zona subcarpatică spre cea de câmpie, acesta s-a deplasat spre sud-est lăsând pe partea dreaptă două terase.

Cele mai vechi depozite din zona conului sunt cele levantin-superioare (nord, nord-vest), alcătuite din argile şi pietrişuri, peste acestea se găsesc depozitele conului aluvionar (pietrişuri cu intercalaţii de argile cuaternare), acoperite de către depozitele depuse de râul Buzău (argila nisipoasă si argila prăfoasa, cu concreţiuni calcaroase).

Terasele sunt alcătuite din nisipuri grosiere şi fine, argiloase aşezate peste pietrişuri rămase din vechiul curs al râului Buzău.(Petcu Gh. ,2002).

Tipul zonal de sol este reprezentat de cernoziomul levigat, propice pentru culturile irigate.

Caracteristici geomorfologice

Sub aspect fizico-geografic, cadrul natural înglobează teritorii variate: în nord şi nord-vest-un grup de dealuri, în nord-est- câmpia glacisurilor piemontane, în partea de est-lunca Buzăului, iar în partea de sud- Câmpia Buzăului, câmpie de subsidenţă (Ielenicz M., Pătru Ileana,2005).

Oraşul prezintă un relief plan-intins care înclină uşor din nord-vest spre sud-est, astfel altitudinile cele mai mari se înregistrează în nord-vest (101 m, strada Răscoalei) şi scad, aproape neobservat, spre sud-est (88 m, capătul străzii Dorobanţi).

Cele două terase ale Buzăului formează relieful în partea de sud şi sud-est (Vâlsan G., 1915). Terasa Sârbariei (Terasa de luncă) prezintă în dreptul oraşului o altitudine relativă de 1-2 m, este acoperită cu soluri aluvionare fertile, prezentând un risc foarte scazut la inundaţii, motive pentru care este intens cultivată, recoltele rezultate aici acoperind un procent mare din cererea de legume a populaţiei oraşului (Petcu Gh. ,2002).

Clima

Orașul Buzău se încadrează în zona de climat temperat continental. Datorită așezării sale, se află sub acţiunea anticiclonului Azorelor, anticiclonului Siberian si ciclonilor mediteraneeni ceea ce determină un climat excesiv, 125 de zile cu răciri puternice ale temperaturii și 124 de zile cu valori ridicate, cu temperatură excesivă si secetă prelungită (Petcu Gh., 2002).

Temperatura medie anuală este de 10,7o C, numărul de zile cu îngheț este de 92 de zile/an, iar zilele de vară sunt în număr de 94 zile/an, cantitatea medie anuală de precipitații măsoara 500 mm.

Media anuală a intensității radiației solare globale se ridică la 125 kcal/cmp.

Caracteristicile apelor subterane şi de suprafaţă

Substratul pe care este amplasat orașul Buzău poate fi împarțit în trei porţiuni hidrogeologice ce corespund subunităților geomorfologice: porțiunea conului de depunere, porțiunea teraselor, porțiunea câmpiei de subsidența (Petcu Gh., 2002).

Depozitele conului de depunere cantonează două orizonturi acvifere: la 5-11 m și 12-21 m, în acestea găsindu-se mari cantități de apă. Porțiunea de terasă corespunde suprafețelor celor două terase din aria orașului și aici adâncimea nivelului hidrostatic este între 2,90-3,30 m. Porțiunea câmpiei de subsidență are adâncimea apelor între 0 și 2 m (Petcu Gh., 2002).

Datorită adâncimii reduse a apelor, debitele sunt relativ mari, cu un grad de mineralizare adecvat, iar condițiile de exploatare sunt optime. Teritoriul pe care este amplasat orașul Buzău este considerat ca fiind favorizat din punct de vedere al alimentării cu apa potabilă și industrială.

Pe teritoriul oraşului, reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Buzău. Nivelele şi debitele maxime se înregistrează, în general, spre sfârşitul iernii şi începutul primăverii (420 cm/1386 m3/s) ca urmare a zăporelor și precipitațiilor abundente, iar nivelele minime se înregistrează, atât în sezonul estival, cât şi iarnă (97 cm, în ianuarie 1965), ca urmare a unor lungi perioade de secetă. (Mănescu L., 1999).