Israel - Palestina cel mai vechi conflict activ din lume

ORIGINILE CONFLICTULUI DINTRE PALESTINA SI ISRAEL.

Intre anii 3000 si 1100 i.Hr..civilizatia canaaniana ocupa ceea ce astazi este Israel, malul vestic al Mediteranei, Liban si o parte din Siria si Iordania. Cei ce au ramas pe dealurile din Ierusalim dupa ce romanii i-au eliminat pe evrei (in secolul al 2-lea) erau fermieri si cultivatori de vita de vie, pagani si convertiti la crestinism, descendenti ai arabilor, persanilor, saritenilor, grecilor si vechilor triburi canaaniene.

REACTIA ARABIEI LA ANUNTUL CREARII STATULUI ISRAEL.

Armatele statelor arabe au intrat in razboi imediat ce Israelul a fost intemeiat in mai 1948. Lupta a continuat aproape in totalitate pe teritoriul rezervat Palestinei. Aproape 700 de mii de palestinieni au migrat sau au fost izgoniti in urma conflictului inceput in 1948.

Faptul ca arabilor a inceput sa le fie frica din cauza unei evidente temeri a repetarii masacrelor sioniste din 1948, nu a fost un motiv de renuntare la propriile case, pamanturi si mijloace de trai.

CAT TIMP A FOST PALESTINA UN STAT ARAB?

Palestina a devenit o tara predominant araba si islamica, pe la sfarsitul secolului 17. Aproape imediat, a devenit cunoscuta intregii lumi islamice, atat pentru fertilitatea si frumusetea sa cat si pentru semnificatia sau importanta religioasa. In 1516, Palestina a devenit o provincie a Imperiului Otoman dar acest lucru nu a facut sa fie mai putin fertila, araba sau islamica. 60% din populatie era ocupata in agricultura. Intreaga populatie era divizata intre oamenii ce locuiau la oras si relativul mic grup nomad. Toti acesti oameni credeau ca apartin unui teritoriu numit Palestina, in ciuda sentimentelor lor ca erau membri ai unei largi natiuni arabe.

Scopul Fondului National al Evreilor era de a recupera pamantul Palestinei ca o inalienabila posesiune a poporului evreu. In diferite locatii din nordul Palestinei, fermierii arabi au refuzat sa se mute si autoritatile turcesti, la cererea Fondului i-au evacuat. De asemenea, evreii indigeni din Palestina au reactionat negativ la sionism. Ei nu realizau nevoia pentru un stat evreu in Palestina si nu au vrut sa imbunatateasca relatiile cu arabii.

DECLARATIA BALFOUR.

Teritoriile palestiniene au fost ocupate începând cu secolul al VII-lea de arabi şi incluse în statele care au moştenit califatul iar populaţia a fost în cea mai mare parte islamizată, supravieţuind totuşi câteva mii de iudaici şi de creştini. Apoi în zonă s-au aşezat temeinic turcii care au asigurat totuşi toleranţă religiilor creştină şi iudaică. Sfârşitul secolului al XIX-lea aduce cu sine şi o redeşteptare a conştiinţei naţionale a poporului ales care a pornit pe calea luptei pentru o identitate şi patrie comună şi astfel s-a născut sionismul. Prilejul pentru îndeplinirea aspiraţiilor naţionale ale poporului evreu l-a constituit Primul Război Mondial. În al treilea an de război, mai precis în 10 decembrie 1917 armata britanică va intra în Ierusalim , pentru ca întregul teritoriu al Palestinei să fie ocupat de englezi în toamna lui 1918. Dar înainte de aceasta, la 2 noiembrie 1917, ministrul de externe al Imperiului Britanic, Arthur Balfour, făcea o declaraţie, sub for¬ma unei scrisori care va deveni cunoscută mai târziu sub denumirea de „Declaraţia Balfour”. Este actul politic care declanşează procese politice greu de anticipat şi care stau la baza conflictelor de astăzi. Prin acea declaraţie ministrul de externe britanic spunea că „Guvernul Maiestăţii Sale priveşte favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin naţional pentru poporul evreu şi va utiliza toate eforturile sale pentru înlesnirea acestui obiectiv...”. Această declaraţie şi alte asigurări vor provoca o intensă emigraţie evreiască în zonă care se va accentua odată cu declanşarea holocaustului în Europa. Marea Britanie, puterea mandatată cu administrarea Palestinei de Conferinţa de Pace de la Paris va avea însă serioase dificultăţi în asigurarea păcii în zonă din cauza conflictelor izbucnite între arabi şi evrei.