Marea Britanie

Europa de vest insulara-Arhipelagul Britanic

- Scotia

Situata intre Marea Nordului,Marea Manecii si Oceanul Atlantic,Marea Britanie si Irlanda aceasta unitate insulara de prima marime din Oceanul Atlantic si in acelasi timp,din vestul Europei se desprinde prin peisaje marcate de prezenta si influenta oceanului a caracterelor reliefului in stransa dependenta de latitudine.Specificul se constata inca din regiunea litorala,tarmureana.Linia tarmului cunoaste un grad diferentiat de articulare mai accentuat in Scotia si mai complex din punct de vedere genetic in restul arhipelagului.In Scotia este caracteristic tarmul cu fiorduri opera ghetarilor cuaternari.Ele sunt perechi si urmaresc deseori linii de fractura incadrand Scotia de o parte si de alta astfel:Fiorth of Lorne si Moray Firth;Firth of Clyde si Firth of Forth la care se adauga Solway Firth in partea de nord-vest a Angliei in sudul Muntilor Scotiei de Sud.Acest tip de tarm,prin larga sa deschidere catre mare,usureaza patrunderea vaselor in interiorul uscatului.In general este un tarm inalt.

Arhipelagul Britanic face parte din structurile foarte vechi ale Europei.Cel mai vechi uscat si care apartine precambrianului se gaseste in nord-vestul Scotiei.Aici formatiunile precambriene(gresii)apar de sub cambrian si se prelungesc spre nord vest in arhipelagul Hebride.In arhipelag apar gnaise,cuartite cambriene,micasisturi strabatute de lave bazice(Emilia Saulea,1967).

In rest structurile apartin in cea mai mare parte caledonidelor.

Culmile muntoase din Scotia,au altitudini maxime ce nu trec de 1700 m,si o desfasurare generala nord-est,sud-vest.

Indelungata peneplenizare alaturi de tectonica a generat asa numitele highlands-uri portiunile inaltate,culmile si lowlands-uri,in general depresiuni sau culoare deseori cu canale care fac legatura intre o parte si cealalta a Scotiei.

Spre deosebire de cutarile hercinice ,cele caledonice nu au cunoscut un interval suficient pentru o nivelare asemanatoare suprafetei posthercinice,cuvertura generand un relief specific.Insasi eroziunea diferentiata a creat o serie de forme inclusiv structurale(cueste,suprafete erozivo-structurale)dupa cum pe rocile cristaline a aparut,de asemenea,un relief greoi,masiv.

Totusi miscarile paleogene au individualizat sau definitivat unele din masive luand nastere horsturile si grabenele amintite anterior(highlands,lowlands)dupa cum perioada de liniste tectonica ce a urmat a permis formarea unor suprafete de eroziune de mica altitudine asa cum apar in Scotia de Nord-Vest.

Principalele culmi din Nord si pana in Sud sunt:Muntii Scotiei de Nord(118 m),Muntii Scotiei Centrale sau Grampiani(Vf Ben Newis 1343 m cel mai inalt din arhipelag),Muntii Scotiei de Sud(cca 840 m) continuati cu Muntii Cheviot(cca 800 m).

In nordul Scotiei se remarca pe langa suprafetele de eroziune de joasa altitudine dezvoltate pe gresii cambriene si inaltimi izolate de cateva sute de metri dupa cum in sud exista Southern Uplands,alcatuit din sisturi in care reapar suprafete de nivelare.Insusi Lowlands-urile,aceste depresiuni de eroziune schitate tectonic inca din devonian,au un aspect usor colinar.

In general situarea geografica a Arhipelagului Britanic ii confera un climat temperat-oceanic marcat de inexistenta unor contraste termice evidente mai ales intre anotimpuri.Faptul se datoreste si supunerii permanente a acestuia perturbatiilor atlantice.Scotia este separata de izotermele de 4 grade si 5 grade de ianuarie intr-o regiune vestica si una estica ,iar in luna iulie de 13 grade-15 grade.Precipitatiile sunt cuprinse intre 2020 mm (Fort William in vest) si 640 mm (Aberdeen in est),culmile scotiene constituind adevarate obstacole in calea maselor de aer umed ce vin dinspre vest.Ele dau aici precipitatii orografice substantiale cantitativ.

Scotia,ca intreg Arhipelagul Britanic face parte din zona padurilor cu frunze cazatoare inclusa in zona climatica temperata.Padurea apare stratificata cu un strat superior format din fag,carpen si stejar sub care se afla un strat arbustiv din care nu lipsesc cornul si alunul si un strat de ierburi.

Suprafata forestiera ocupa sub 9% din teritoriu,mai mult de jumatate fiind proprietate particulara.In scotia peste 35% sunt conifere.

Dintre rasinoase predomina pinul silvestru ,apoi larita,molidul,iar dintre foioase stejarul,apoi fagul,frasinul.In Scotia padurea urca pana la 700 m,dar din vechile paduri au ramas doar palcuri,iar impadurirea nu a avut succesul scontat.In altitudine (1300 m) iernile lungi si geroase nu au lasat loc sa creasca decat tufisurilor si ierburilor.

Padurile naturale au fost de tipul stejeretelor exceptie facand Scotia in care pe culmile muntilor dominau rasinoasele.

In general reteaua hidrografica din Marea Britanie inclusiv Scotia se caracterizeaza prin scurtimea raurilor,dar cu un debit bogat,varietatea lacurilor din punct de vedere al formarii cuvetei,prezenta si lungimea destul de mare a canalelor(canalul Caledonian din Scotia care uneste fiordul Lorne cu fiordul Moray),dar si canalul dintre Tamisa Severn-Trent-Mersey unind Londra-Birmingham si Liverpool,Marele Canal Irlandez si Canalul Regal care in ansamblu unesc vestul cu estul Irlandei.