Mediul Geografic al Stepei

INTRODUCERE

Noţiunea de mediu geografic în sens larg se identifică cu însuşi obiectul goegrafiei fizice, „mediu” însemnând de fapt tot ceea ce ne înconjoară. În sens restrâns geografia mediului are un obiect, metode şi principii care o individualizează ca disciplină aparte. Ea a fost definită ca ramură a geografiei care studiază structura, funcţiile, raporturile reciproce şi repartiţia spaţială a factorilor de mediu, naturali şi antropici, care condiţionează modul în care oamenii îşi duc viaţa şi îşi obţin cele necesare traiului. În acest spirit, mediul geografic este definit ca fiind un macrosistem alcătuit din mai multe componente(relief, apă, aer, sol, plante şi animale, inclusiv omul cu activităţile sale) între care s-au stabilit relaţii multiple de natură spaţială, temporară, cauzală, evolutivă şi care se manifestă concret în teritoriul prin anumite peisaje geografice. Prin urmare, mediul geografic este spaţiul de convergenţă şi de interferenţă, în care se întrepătrund litosfera,atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera şi antroposfera. Similar termenului de mediu geografic este cel de mediu umanizat.

Stepele reprezintă o zonă de vegetaţie în care flora este reprezentată de plante ierboase şi condiţiile climatice sunt semiaride. Stepele ocupǎ cele mai întinse regiuni climatice de pe glob, în care dominǎ vaste formaţiuni ierboase, reprezentate de numeroase specii de graminee xerofile. Ele sunt rǎspândite, în general, în climatul temperat-continental, unde predominǎ verile secetoase urmate de ierni friguroase.Stepele au cea mai mare rǎspândire în Europa, Asia şi America de Nord, apoi în sudul Americii de Sud şi nordul Africii.Stepele eurasiatice tipice se întind din Câmpia Bǎrǎganului, sudul Dobrogei şi Moldovei, de pe teritoriul ţǎrii noastre şi se continuǎ cu stepele pontice din fosta Uniune Sovieticǎ pânǎ în Mongolia Orientalǎ.

Importanţa deosebită ce îi revine stepei, dintre toate celelalte medii geografice se datorează faptului că aceasta oferă condiţii propice desfăşurării vieţii naturale şi a celei antropice graţie climei moderate, reliefului nefragmentat, condiţiilor hidrologice ş.a.

Stepele sunt în cea mai mare parte transformate în regiuni agricole (cele mai însemnate zone cu cereale de pe Glob) datorită condiţiilor favorabile şi îndeosebi solului (cernoziomuri fertile).

Treptat în acest mediu au apărut şi noi specii în faună inclusiv animalele folositoare omului. Începe în acest fel şi o concurenţă între speciile domestice şi cele sălbatice, omul intervenind brutal în distrugerea speciilor iniţiale (ex. bizonul).

1. LOCALIZARE, LIMITE

Mediul stepelor se desfăşoară, în mare, între 30º - 50º latitudine nordică şi între 30º - 40º latitudine sudică.

În Europa şi Asia zona de stepă se întinde, sub forma unei benzi continue, din bazinul Dunării inferioare şi până la Munţii Ural şi mai îngustă şi oarecum discontinuă din Siberia occidentală până în Mongolia orientală, unde pădurea boreală ajunge direct în contact cu zonele semiaride şi cu formaţiile vegetale ale munţilor din Asia centrală. În Ungaria poartă numele de „pustă“, iar în ţara noastră, pe cea mai mare parte a suprafeţei se numeşte „bărăgan“

În America de Nord formaţiunile stepice cuprind o mare suprafaţă în zona dintre fluviul Mississippi şi Munţii Stâncoşi, mai exact între statele Manitoba şi Saskatchewan în nord şi până la Golful Mexic în sud. Aceste stepe poartă numele de „preerii“.

În America de Sud stepa poartă numele de „pampas“ sau „pampeana“ şi ocupă tot spaţiul dintre cursul inferior al fluviului Parana şi râul Colorado (pampasurile umede) şi lanţurile muntoase din vest, paralele, denumite „Sierre pampiene“, ce se desfăşoară în direcţia meridianelor (pampasurile uscate).

În Africa de Nord, stepa ocupă spaţii restrânse în sudul Tunisiei şi Algeriei, iar în Noua Zeelandă ocupă o întinsă suprafaţă în partea orientală a insulei de sud.

Deasemenea, la latitudini subtropicale, stepa se mai gaseşte şi în Turcia, Iran, Arabia subtropicală şi tropicală sau în Australia.

În România, stepa se regăseşte în Câmpia Bărăganului, Podişul Dobrogei şi Câmpia Siretului Inferior.