Mercosur Factor Activ în Cadrul Regionalismului latino-american

MERCOSUR FACTOR ACTIV

ÎN CADRUL REGIONALISMULUI LATINO-AMERICAN

Introducere

MERCOSUR( Piata Comuna a Conului de Sud) s-a creat prin semnarea de catre Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay la 26 martie 1991 Trataul de la Asuncion.

Obiectivul primordial al tratatului de la Asuncion a constat in asigurarea liberei circulatii a bunurilor, serviciilor si factorilor de productie, in elaborarea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale comune,coordonarea politicilor macroeconomice si sectoriale si armonizarea legistlatiei in domenii pertinente, pentru a imprima o cat mai mare amploare procesului de integrare.

Consiliul Pietei Comune(CMC) este organul superior a Mercosur, care are ca atributii elaborarea politicilor in cadrul procesului de integrare si adopta decizii pentru sigurarea indeplinirii obiectivelor stabilite prin Tratatul de la Asuncion si infaptuirea cat mai grabnica a pietei comune.Grupul Pietei Comune (GMC) este organul executiv a Mercosur.

Comisia pentru Comert a Mercosur este organul insarcinat cu asistarea Grupului Pietei Comune si are ca atributiuni supravegherea aplicarii instrumentelor de politica comerciala comuna adoptata de statele membre pentru functionarea uniunii vamale.

1. Unele consideraţii privind contextul economic şi social politic din America - Latinã

Anii 1990 au adus multe şi importante transformãri structurale în economia şi politica mondial. Una dintre cele mai distincte mişcãri care au influenat evoluţia economicã în acea decadã şi în viitor a fost apariţia noţiunii de “Nou Regionalism”, în dezvoltarea ţãrilor care au mers paralel cu creşterea globalizãrii şi cu existena sistemului multilateral.

Şi totuşi, existã un paradox în politica comercialã pe plan mondial de astãzi < globalizarea fiind cuvântul de ordine oriunde în lume, dar acordurile comerciale regionale nu s-au bucurat mai mult ca acum de atâta popularitate. În lume la ora actualã existã peste 170 de acorduri comerciale regionale şi multe peste 70 sunt în discuţii.

Unul din cele mai elocvente exemple de Nou Regionalism a fost Mercosur, care nu a fost singular, continentul Latino American fiind cuprins pe tot parcursul de asemenea procese. Şi totuşi, integrarea economicã pe continentul Latino American nu a fost un proces continuu, ci a fost rezultatul unui numãr complex de procese care au cuprins diferite modele care au variat în timp şi au diferit de la o regiune la alta. Dintre toate se disting douã modele din acea perioad care au fost diferite ca context şi naturã.

Primul model de dezvoltare a fost cel bazat pe substituirea importurilor. Din raţiuni care vizau integrarea regional, s-a creat o interdependenţã economicã pentru dezvoltarea pieţelor regionale. Dintre cele mai de seamã modele de acest fel a fost ECLAC“Economic Commission for Latin America and the Caribbean”. Şi prin ALADI, care era un tratat regional pentru dezvoltare şi integrare, s-a încercat crearea zonei libere de comerţ, dar aceste modele unul dupã altul au eşuat, deoarece statele membre, mai ales cele mari au îneles ca sunt depãşite şi pentru a reuşi aveau nevoie sã negocieze şi sã reduc barierele interne şi sã le egalizeze pe cele externe.

Pentru formarea şi promovarea comerţului regional şi realizarea unei pieţe regionale era nevoie de economii industrializate care sã se bazeze pe o competiţie extraregionalã şi pe o creştere economicã sãnãtoasã.

Agenda externã a Mercosur include iniţiative atât cu ţãrile din America Latina cât şi cu cele din America de nord, şi cea mai importantã vizeazã şi relaţii la nivel global cu alte organizaţii îndeprtate din punct de vedere geografic, care din punct de vedere al prioritãţii, pot fi catalogate astfel:

- Acordurile şi negocierile Mercosur cu alte State Membre ale Asociaiei Latino Americane de Integrare.

- Coordonare a şi poziţionarea zonei de comerţ liber între cele doua continente americane prin negocieri care sã duca la crearea unei organizaţii comune.

- Implementarea Acordului cadru inter regional de cooperare economic şi comercial, dintre Mercosur şi Uniunea Europeanã, care a fost semnat în decembrie 1995.

Integrarea comercialã promovatã de Mercosur a favorizat şi atingerea unor obiective cum ar fi educaţia, justiţia, cultura, sportul, domeniul energiei, revigorarea agriculturii. În plus, prin acorduri bilaterale au fost promovate şi revigorate relaţiile diplomatice şi a fost promovat cooperarea şi schimbul de experienţã economic şi cultural între ţãrile Mercosur şi alte organizaţii similare de pe tot globul, fapt care face o creştere de prestigiu a Mercosur şi de influenţã în mod deosebit în zonã.

Mercosur ca factor activ în zonã, rezultã din alternativa latino-americanã pe care o oferã, ca trecere la o fazã superioarã de integrare, de la zona de liber schimb la uniune vamalã şi de la aceasta la piaţa comun. Mercosur este ceva mai bun pentru America – Latin faţã de celelalte organizaţii integraţioniste; el devine un model de urmat. Este mai atractiv şi faţã de ALENA (Acordul de liber schimb nord american) format din douã ţãri dezvoltate – SUA şi Canada – şi una în dezvoltare – Mexic cu un infinit mai mare potenţial decât Mercosur, îndeosebi în capital, şi totuşi ca rezultate sub aştepãtri mai ales în privina atenuãrii şi lichidãrii sãrãciei în Mexic.

Pentru a se înţelege însemnãtatea şi rolul de influenţã pe care îl are Mercosur în cadrul regionalismului latino-american este necesar sã vedem contextul economic şi social politic din continent, cu câiva ani în urmã.

Încã din 1989 când se discuta înfiinţarea Mercosur, ea a stârnit interes pentru multe ţãri latino-americane şi unele reţineri din partea altora,şi îndeosebi o opoziţie latentã din partea SUA. În 1990, cu un an înainte de formarea Mercosur (1991) de cãtre Argentina, Brazilia, Uruguay şi Paraguay, ţãri care reprezintã mai bine de jumãtate din suprafaţa continentului şi aproape jumãtate din forţa economicã a acestuia (peste 40%,socotind la 31 ţãri), fostul preedinte al SUA, Bush senior, lansa „Întreprinderea pentru Iniţiativa Americanã „(respectiv 34 ţãri ale celor douã Americi) de liberizarea comerţului, cea mai întinsã organizaţie de integrare din lumea de astãzi”; între timp

preconizata organizaţie a cãpãtat denumirea FTAA (Free Trade America Latin –America de Nord sau ALCA – Acordul de Liber Schimb al celor dou Americi sau ZLEA – Zona de Liber Schimb a Americelor) aflatã încã în negocieri şi azi, deşi termenul de înfiinţare era 2005.

Trecem de cele câteva decenii de ani postbelici, când America Latinã a trecut prin perioada de dictaturi militare, lovituri de stat sau de palat. Abia când au cãzut dictaturile şi s-au instaurat democraţiile şi au continuat reformele agrare începute dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, aşa cum au fost cu destule neajunsuri, în America Latin încep demersuri de dezvoltare.

De altfel, America Latinã avea un atu, multe ţãri câştigaserã independenţa faţã de colonialiştii spanioli, portughezi, francezi, olandezi, englezi încã din prima jumãtate şi-a doua a secolului 19-lea.