Minerale și Roci

INTRODUCERE

Geologia (din grecescul geos=pamant si logos=stiinta, discurs) este stiinta care se ocupa cu studiul structurii si formarii Pamantului.

Geologia studiaza atat compozitia rocilor de suprafata cat si a celor de adancime, zacamintele minerale, precum si structura interna a planetei.

CAPITOLUL I

Mineralogia (din grecescul minera=mineral, logos= stiinta, discurs) este o ramura a geologiei ce se ocupa cu proprietatile fizico-chimice ale mineralelor.

Mineralul este o substanta naturala, solida, anorganica, omogena si care are compozitia chimica bine definita.

Mineralogia s-a dezvoltat ca stiinta, odata cu dezvoltarea culturii omului. Astfel, primele scrieri in care se vorbeste despre minerale apar in lucrarile lui Aristotel, Teofrast, Pliniu cel Batran. Progrese semnificative in dezvoltarea mineralogiei s-au inregistrat in secolul al XVII-lea odata cu dezvoltarea fizicii si chimiei. Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea sunt marcate printr-o serie de descoperiri precum microscopul calcografic si microscopul polarizant, astfel fiind completata descrierea mineralelor cu proprietati optice.

In Romania, primele insemnari despre minerale se gasesc in cronicele vechi. Cercetatorii in domeniul geologiei sunt Grigore Gobalcescu, Grigore Stefanescu, acestia contribuind la dezvoltarea geologiei prin infiintarea primelor laboratoare de cercetare stiintifica si au scris primele cursuri de geologie pe care le-au pus la indemana elevilor ai studentilor.

Datorita faptului ca exista atat de multe minerale in stare naturala, mineralogii au trebuit sa stabileasca o abordare sistematica a identificarii lor bazata pe diferentele dintre proprietatile fizice si chimice ale fiecarui mineral. Proprietatile studiate pot fi simple precum culoarea, duritatea, pana la proprietati aflate prin analize cu substante chimice.

Unele minerale cum ar fi azuritul (albastru) sau malachitul (verde) pot fi identificate pe baza culorii, insa culoarea poate adesea sa te induca in eroare deoarece multe minerale pot sa apara in culori foarte variate. Aceste variatii pot fi datorate impuritatilor, caldurii, luminii, uzurii, radiatiei, etc. De asemenea, culoarea unui mineral poate fi idiocromatica (culoare proprie) sau alocromatica.

Duritatea este o alta metoda de diferentiere a mineralelor. Mineralele sunt ordonate pe scara Mohs de la 1 la 10. Talcul, un mineral moale este in pozitia 1 pe aceasta scara, in timp ce diamantul, cea mai dura substanta naturala, ocupa pozitia 10.

O alta proprietate a mineralelor folosita pentru identificare este clivajul, adica felul in care mineralul se desface in fete plane la lovire. De asemenea, putem afla informatii despre un mineral uitandu-ne prin el la lumina: mineralele transparente lasa sa treaca lumina prin ele in asa masura incat putem vedea prin ele, mineralele translucide lasa sa treaca putin lumina, dar nu putem vedea prin ele, iar mineralele opace nu lasa sa treaca lumina prin ele, in schimb o absorb sau o reflecta.

Cele sapte sisteme de cristalizare reprezinta si ele un mod eficient de a descrie un mineral. Aceste sisteme sunt:

Sistemul cubic: are ca celula fundamentala cubul;

Sistemul tetragonal (patratic): are ca celula fundamentala patratul;

Sistemul hexagonal: are ca celula fundamentala prisma hexagonala;

Sistenul trigonal (romboiedric): are ca celula fundamentala romboiedrul (poliedru cu fete rombice si egale);

Sistemul rombic: are ca celula fundamentala prisma ortorombica;

Sistemul monoclinic: are ca celula fundamentala prisma inclinata;

Sistemul triclinic: are ca celula fundamentala prisma inclinata in trei parti.

Mai putem adauga si forma sau habitusul ca fiind una dintre proprietatile esentiale ale unui mineral. Habitusul pentru cristalele individuale poate fi:

Prismatic: cristalele se dezvolta pe inaltime dupa o directie;

Acicular: cristalele au forma unor ace;

Tabular: cristalele prezinta o dezvoltare in plan dupa doua directii. Acest habitus este asemenea unor placute. Cand placuta este subtire putem spune ca avem un habitus foios;

Izometric: cristalele au forma cubica.

Numarul actual al mineralelor recunoscute ca specie este de peste 4.000, iar varietatile acestora sunt mult mai numeroase, peste 1.000. In acest capitol se pot evidentia doar zece minerale care sunt deosebit de frumoase si care sper ca va vor impresiona.

I.1.CHIHLIMBAR

Denumirea stiintifica: Numele provine din araba, “al ambar”, insemnand auriu.

Culoarea: Poate fi galben ca mierea, transparent sau opac, pur sau cu insertii rosiatice, pana la portocaliu. Uneori contine bule de aer, cetina de brad, spori de muschi, in nuante precum violet, negru, albastru, rosu, verde, sau chiar insecte. Chihlimbarul verde este o varietate de chihlimbar galben supus unor tratamente termice.

Duritatea: Chihlimbarul are duritatea 2-3 pe scara Mohs, la unele varietati scade pana la 1,5.

Descriere: Chihlimbarul este o frumoasa rasina amorfa fosilizata, care face parte din grupa mineraloidelor. Este o piatra foarte usoara si moale provenind din fosilizarea rasinilor unor specii de pin in urma cu 50-60 milioane de ani. In Mexic, Nicaragua si Republica Dominicana provine dintr-o leguminoasa (Hymenae) din perioada tertiara. Este de natura organica, la fel ca perla sau coralul Este o piatra moale, deci nu purtati inele cu chihlimbar la curatenie, spalat etc. A se evita contactul cu detergenti, cosmetice. Este solubil in alcool, benzina si eter. Piatra poate fi curatata utilizand apa calda si o carpa moale. Se poate folosi o panza imbibata in ulei de masline pentru a reda stralucirea pietrei. Nu folositi niciodata ultrasunete sau abur pentru a curata chihlimbarul, intrucat acestea il vor distruge.

De asemenea, nu lasati niciodata chihlimbarul in lumina directa si puternica a soarelui sau in orice loc in care ar putea fi expus la schimbarile bruste de temperatura

Raspandire: Cele mai mari depozite de chihlimbar se afla in zona Marii Baltice, in special pe coasta Poloniei. Chihlimbarul este, de asemenea, gasit si in Republica Dominicana, Mexic, Franta, Spania, Canada, Romania, Norvegia, Danemarca, Germania, Birmania, si Italia.

Proprietati deosebite: Are puternic rol protector, este piatra norocului, iubirii si frumusetii. Se spune ca mareste frumusetea interioara si exterioara a purtatorului.

Reduce gandurile negative, greutatile vietii, tristetea, melancolia, confuzia, dorintele de sinucidere. Aduce calm, puritate, echilibru, energie, noroc, dragoste, armonie, sanatate, putere. Este o piatra a dragostei adevarate, ajuta la gasirea sufletului pereche. Atrage succesul si prosperitatea, sporeste castigurile financiare, persoane placute, generoase.

Foto I.1. Insecta fosila conservata in chihlimbar Foto I.2. Camera de chihlimbar din

Palatul Ecaterina din Sankt Petersburg

I.2.CUART: SiO2

Denumirea stiintifica: Numele cuart provine din limba germana “quarz”. Alte surse insista ca numele a derivat de la cuvantul saxon “querkluftertz”, ceea ce inseamna “vena” de minereu.