Munții Bihor

Din punct de vedere geologic în Munţii Bihor se disting două zone total diferite: Bihorul sudic şi Bihorul nordic.

Bihorul sudic, delimitat în nord de izvoarele Arieşului Mare, la est de valea Iarba Rea (afluent al Arieşului Mare) şi valea Drăghiţa (afluent al Arieşului Mic), la sud de izvoarele Arieşului Mic şi la vest de Depresiunea Beiuş, cuprinde Masivul Biharia. El are o structură geologică complicată prin faptul că aici apar suprapuneri anormale de strate. Este vorba de aşa numitele pânze de acoperire, adică stive mari de strate care în timpul mişcărilor scoarţei sunt deplasate pe mari distanţe. Prin procesul de sedimentare a stratelor ce alcătuiesc scoarţa, într-o stivă de depozite, stratele sunt din ce în ce mai noi de la partea inferioară spre cea superioară. La o structură cu „pânze” succesiunea este anormală căci pachetele de strate vechi sunt împinse peste stratele mai noi. In Masivul Biharia unde, dinspre sud spre nord, se poate urmării o succesiune: creasta Masivului Biharia este alcătuită din şisturi cristaline şi granite de vârstă precambriană. Ele acoperă un pachet de conglomerate metamorfozate de vârstă paleozoică medie. Cele din urmă pot fi uşor recunoscute după culoarea lor care este uneori verde, dar mai ales roşu-violaceu.

Bihorul nordic, reprezintă fundamentului întregului ansamblu structural, căci întreaga stivă de depozite ocupă locul în care au fost depuse, constituind ceea ce se numeşte autohtonul, spre deosebire de zona sudică unde, după cum am văzut, toate formaţiunile geologice sunt „alohtone”, în pânză, ocupând o poziţie secundară, fiind duse aici de mişcările scoarţei.

Apusenii reprezintă cel mai înalt şi mai complex sector de munţi din Carpaţii Occidentali. Au altitudini de peste 1800 m. în zona centrală, iar în nord şi sud nu ating mai mult de 700-1000 m.

Cuprind în partea centrală Munţii Bihor cu cea mai mare desfasurare, ocupand partea centrala, alcatuiti predominant din sisturi cristaline si granite care le dau masivitate si inaltimi mari (Bihor 1849m), extinzându-se la est în Muntele Mare (1826 m.) şi la nord în Munţii Vlădeasa formati din granite care ating in varful omonim 1836m.

În prelungirea estică a Munţilor Bihor se află Muntele Găina (1467 m.), iar în nord-est se află Munţii Gilău alcatuiti din sisturi cristaline, cu inaltimi de 1000-1250m.

Limitele si regiunile vecine :

La nord : Valea Barcaului

La sud : Culoarul Muresului

La est : Depresiunea Colinara a Tarnsilvaniei

La vest : Dealurile de Vest