Munții Măcin

Istoric

Istoricul Parcului Naţional Munţii Măcinului, este creionat de următoarele documente:

• Ord. 68 MAPAM / 26.01.1998 privind declararea Parcului National Muntii Macinului

• Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, specifică în suprafaţă de 11.321 ha în întregime pe suprafaţa judeţului Tulcea, la pozitia P , zona protejată de interes naţional cu denumirea Munţii Măcinului.

• H.G. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale şi naturale şi constituirea administraţiilor acestora, clasifică aria protejată Munţii Măcinului ca parc naţional şi stabileşte limitele acestuia în Anexa nr.1, conform căreia, în urma însumării suprafeţelor delimitate prin Hotărâre, a rezultat că Parcul Naţional Munţii Măcinului are o suprafaţă de 11227,11 ha.

• Ordinul 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice

• HG 1529/1.11.2006 modifică limita parcului naţional prin scoaterea din perimetrul acestuia, în zona Culmea Pricopanului, a unei suprafeţe de 77,96 ha, rezultând o suprafaţă finală de 11149,15 ha.

Localizare si Acces

Muntii Macinului sunt situati in sud-estul Romaniei, respectiv in nord-vestul Dobrogei, in judetul Tulcea, intre Valea Dunarii, Valea Luncavitei si inseuarea Cerna-Horia.

Masivul muntos al Macinului, avand inaltimile maxime cu putin peste 400 m, afiseaza totusi o silueta impozanta, cu povarnisuri pronuntate, fiind alcatuite din roci foarte vechi.Vaile sunt aproape tot timpul lipsite de ape, iar piscurile se ridica brusc in vecinatatea Dunarii si a baltilor sale, situate la aproximativ 20 m altitudine.Creasta accidentata si stancoasa a Culmii Pricopanului, asezata spre vest, mai aproape de albia Dunarii, reproduce, la scara mai mica, semetia caracteristica muntilor Fagaras.

Muntii Macin se desfasoara sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE si asezate in cotul pronuntat pe care Dunarea il face in nord-vestul judetului Tulcea (Cotul Pisicii).

Parcul Natural Muntii Macin este format din doua masive distincte: Culmea Pricopanului şi Munţii Măcin.

Munţii Măcin

Limita de nord este marcata de Dunare, pana la care se interpun lacurile Jijila si Crapina si baltile dintre ele. Limita de est o constituie vaile Luncavita si Taita cu Pasul Teilor si localitatile Luncavita, Nifon, Hamcearca si Balabancea de pe acestea.

Limita de sud se situeaza la culoarul depresionar in care se gasesc localitatile Traian, Mircea Voda, Horia, culoar ce desparte muntii de podisul Babadagului prin Pasul Carapelit sau Iaila.

Limita de vest a muntilor o formeaza, ca si la nord, Dunarea, prin bratul Macin, ce-i separa de Balta Brailei.

Culmea Pricopanului:

Limita nordică: Porneşte de la obârşia văii Vasilica Mică (borna silvică 377 UP I, OS Macin) de sub Vf Cheia (259,7 m) coboară pe vale până la prima confluenţă pe stânga (borna silvică 376 UP I OS Macin). De aici se orientează spre est pe linia de schimbare de pantă, traversează obârşiile văilor Vasilica Mare, Sulucu Valea La Cheraoagă, Valea Moş Andrei (Moş Dinu) până în înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin).

Limita estică: Din înşeuarea dintre Dealu Pricopanu şi Dealu Îmbulzita (borna silvică 317 UP I OS Macin) limita se îndreaptă spre sud pe la baza versantului estic al Culmii Pricopanul urmând limita fondului forestier până la nord de localitatea Greci la limita nordică a terenurilor agricole.

Limita sudică: Ocoleşte pe la bază, ultimul vârf (120 m altitudine), din extremitatea sudică a Culmii Pricopanului, la nord de localitatea Greci.

Limita vestică: Porneşte de la nord de localitatea Greci urmând o direcţie generală sud-sud-est - nord-nord-vest pe la baza versantului vestic, fiind reprezentată de linia de contact dintre fondul forestier inclus în Parcul Naţional şi vecinătăţile acestuia (terenurile agricole sau păşunile aparţinând comunei Greci), ocolind Dealu Sulucu (167,0 m) până la est de clădirile Regiei Tutunului. Urcă spre est pe culme până la primul vârf (189,6 m) şi continuă până întâlneşte drumul de coastă ce urmăreşte versanţii de pe rama vestică a Culmii Pricopanului, urmând curba de nivel de 200 m spre sud, urcă un vârf (226,0 m), după care coboară spre sud-vest până la baza versantului. De aici se continuă pe la baza versantului, urmând direcţia generală sud-sud-est - nord-nord-vest, traversând o serie de văi (pe curba de nivel de 100 m), până la baza culmii care coboară din Vf. Cheia, urcă până la obârşia văii Vasilica Mică.