Podul verde - Bulevardul Ieșenilor Aristocrați (Bulevardul Carol I)

Introducere

Turismul în oraşul Iaşi este un fenomen de masă cu implicaţii sociale, economice, politice şi educative. Diversificarea activităţii turistice se datorează creşterii veniturilor oamenilor, extinderii timpului liber, accesul la mijloace de transport şi servicii turistice. Atractivitatea peisajului turistic este conturată de componentele naturale şi cele culturale.

Bulevardul Carol I situat pe dealul Copou, a început să se dezvolte încă din secolul al XVIII-lea, fiind caracterizat de prezenţa a numeroase spaţii verzi, case vechi şi monumente care evocă istoria milenară a pământului românesc.

Bulevardul Carol I, drumul mare al Botosanilor, strada 23 August şi Podul Verde sunt denumiri utilizate pentru a indica o singură locaţie: dealul Copoului. În secolul al XIX-lea, Copoul s-a dezvoltat, transformandu-se într-un „corso elegant şi plin de poezie” (Lev Tolstoi). Bulevardul Carol I sau Podul Verde cum a fost numit în trecut, iniţial un drum nepracticabil (cărare sau hudiţa) ce cobora printre vii şi livezi, a devenit ulterior un loc de elită, unde casele vechi, construite de o parte şi de alta a bulevardului, aparţineau marilor familii de boieri. Denumirea de Podul Verde se datorează numeroaselor vii şi grădini elegante, amenajate pe dealul Copou, existenţa unui Pod Verde ce traversa un pârăiaş din apropiere de Biblioteca Centrală Universitară, explicând atribuirea acestui nume, noii străzi podite cu scânduri groase.

O notă distinctă a Copoului este dată de „Teiul lui Eminescu” şi busturile unor mari personalităţi ale culturii romaneşti: M. Eminescu, I. Creangă, C.Negruzzi, O. Băncilă s.a., precum şi monumentul Diviziei a II –a de cavalerie, monument ce evocă contribuţia Iaşului la hotărârea destinelor patriei greu încercate în primul război mondial.

Alecu Russo, a descris Copoul ca fiind „teatrul unde tânărul debutează în lume sentimental culcat într-o caleașcă, cu obişnuita ţigara în vârful buzelor sau „arenă în care cucoanele noastre, mari şi mici, tinere şi bătrâne, urâte ori frumoase, se intrec în strălucirea toaletelor.

Bulevardul Copoului a devenit renumit datorită grădinilor publice frecvent vizitate doar de înalta societate, deoarece familiile modeste evitau să se expună lumii mondene. Plimbările aristocraţilor ieşeni prin grădinile Copoului, din a doua jumătate a secolului XIX, erau considerate adevărate festivităţi, în cadrul cărora vizitatorii dansau, asistau la focuri de artificii, teatru de societate sau de marionete, prilej cu care familiile boiereşti îşi etalau veşmintele şi bijuteriile achiziţionate de la Paris sau Viena. Grădinile erau utilizate şi ca spaţii pentru serbări organizate pe perioada verii, iar pe aleea Copoului defilau, pe cai de rasă, membrii Jockey-Clublui ieşean.

Farmecul şi faima celei mai frumoase străzi din Iaşi, Bulevardul Copou au fost diminuate de bombardamentele din trecut, de moartea tragică a boierului decapitat, Constantin Cantacuzino, şeful unei bande de tâlhari şi criminali, precum şi moartea lui Constantin Balş implicat într-un duel cu un conte austriac care l-a împuşcat în inimă, sau moartea talentatului Constantin Prasin.

Bulevardul Carol I – Obiective turistice

Axa principală a colinei Copou începe din Piaţa Mihai Eminescu şi se sfârşeşte la grupul statuar de la rondul tramvaiului.

O primă clădire de importanţă majoră este Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu” sau Fundaţia (cea mai veche bibliotecă din România), denumită astfel deoarece a fost construită între anii 1930 şi 1936, pe locul Fundaţiei Carol I, după planurile arhitectului Iotzu. Biblioteca a fost numită şi „Ulpia” sau Biblioteca Centrală, funcţionând iniţial în clădirea Academiei Mihăilene (astăzi distrusă), în Universitatea veche (actuala Universitatea de Medicină şi Farmacie), în Universitatea nouă (actuala sala de studiu a Bibliotecii Universităţii „Gheorghe Asachi”, în urma celui de-al doilea război mondial fiind mutată în clădirea Bibliotecii Fundaţiunii „Regele Ferdinand I.

Statuia lui Mihai Eminescu amplasată iniţial în fața Facultăţii de Litere a Universităţii AL.I.Cuza, în locul unde este în prezent statuia lui A.D.Xenopol, a fost mutată în vecinătatea Fundaţiei, după al doilea război mondial (1957), în locul Monumentului Unirii din Iaşi, demolat în urma deciziei Comisiei de armistiţiu. Statuia este un monument din bronz dedicat "Luceafărului poeziei româneşti", fiind realizată de sculptorul Ion Schmidt Faur şi inaugurată în anul 1929.

Grupul Statuar al Voievozilor era format din voievozii: Dragoş Vodă şi Alexandru cel Bun, Carol I şi Ferdinand I, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir când a fost amplasat în faţa Bisericii „Prapa Doamna” din apropiere de Fundaţie. În 1970 grupul statuar a fost mutat în parcul de lângă Casa de Cultură a Studenţilor iar în locul lui Carol I şi al lui Ferdinand I au fost aşezaţi Ioan Vodă cel Viteaz şi Petru Rareş.