Poziționarea geografică a Județului Vrancea

I Caracteristici generale ale judetului Vrancea

Scurt istoric

Numele Vrancea, atestat documentar sub forma Varancha in 1431, este explicat in general de specialiști prin “munte” sau “corb”, sugerând desimea pădurilor negre ca pana corbului, sau prin “gaură de butoi”.

Vatra permanentă de locuire inca din preistorie, pe pămantul Vrancei au existat toate culturile materiale intalnite pe teritoriile locuite azi de romani. In zona Vrancei s-a dezvoltat cea mai veche cultura neolitica– Cris (circa 5000 i.Hr.), identificata intr-un mare numar de localitati, dintre care amintim: Candesti, Bontesti, Muncelu, Barsesti etc. si urmeaza culturile Boian, ce apar in neoliticul timpuriu (Gugesti, Candesti) si Cucuteni (neolitic), prezenta pe teritoriul judetului Vrancea in peste 43 de statiuni arheologice (Padureni, Manastioara, Domnesti, Bontesti, Carligele, Tifesti, Barsesti). Cultura Monteoru (epoca bronzului) este si ea prezenta in aproximativ 30 de statiuni arheologice (Fitionesti, Padureni, Straoane, Crucea de Sus, Satul Nou, Vizantea etc.). Epoca fierului, Hallstatt si La Tene este atestata in asezarile de la Padureni, Bontesti, Candesti, Barsesti si Manastioara. Triburile Carpilor sunt prezente pe pamanturile de azi ale Vrancei prin descoperirile de la Vartescoiu, Padureni si altele. Descoperirile arheologice de tip Dridu (sec. VIII-XI) de la Martinesti, Oreavu, Dragosloveni, Campineanca, Budesti confirma continuitatea in aceasta vatra de locuire. Crestin-ortodocsii de la formarea intregului neam, locuitorii acestor meleaguri au facut fata expansiunii catolicismului de pe vaile Putnei si Milcovului, Episcopatul Cumanilor (infiintat aici in 1227, cu resedinta in “Civitas Mylcoviae”) fiind distrus de tatari in timpul invaziei din 1241.

Actualul judet Vrancea cuprinde, in proportie de doua treimi, fostul Tinut Putna (mai tarziu judet), mentionat inca din secolul XV, avand ca nucleu de constituire Tara Vrancei, la care s-a adaugat, in 1968, o parte din fostul judet Ramnicu-Sarat. Vrancea istorica, delimitata in partea de nord-vest a judetului, a existat ca stat taranesc autonom, stapanind in comun un sigur trup de mosie, inainte de intemeierea Tarii Romanesti si a Moldovei. Tinutul Putnei a intrat oficial in hotarele Moldovei, cu autonomia amintita in 1482, cand Stefan cel Mare a stabilit granita cu Tara Romaneasca pe raul Milcov, in 1591 alipindu-i-se Adjudul si partile dinspre rasarit.

La 24 aprilie 1574, la Jiliste, langa Focsani, Ion Voda cel Cumplit a obtinut o victorie stralucita imporiva ostilor turcesti. Istoria consemneaza in aceste locuri si alte evenimente memorabile: trecerea prin tinutul Putnei si prin Focsani a lui Mihai Viteazul in 1600, in drumul sau victorios pentru realizarea visului unirii intr-un singur stat a Tarii Romanesti, Moldovei si Transilvaniei. Intre anii 1714 si 1734, vrancenii au luptat impotriva cotropirii de catre maghiari a unor munti daruiti lor de catre marele Voievod, iar in primele doua decenii ale secolului XIX – pentru iesirea din “boieresc”, Vrancea fiind facuta danie visternicului Iordache Rosset Roznovanu de catre domnitorul Constantin Ipsilanti. Intre evenimentele de seama petrecute pe teritoriul judetului Vrancea mentionam si luptele de la Martinesti si Focsani din timpul razboiului ruso-turc din 1789.

Dezvoltarea social-economica si culturala dintre cele doua razboaie mondiale si apoi din anii socialismului s-a inscris pe coordonatele generale ale evolutiei Romaniei, un reviriment cunoscand dupa 1990, judetul Vrancea situandu-se printre primele din tara in ceea ce priveste economia de piata.

Pozitie geografica ,vecini si suprafață

Județul Vrancea este situat in sud estul Romaniei, la exteriorul Curburii Carpaților, din punct de vedere matematic, poziția sa fiind definită de intersecția paralelei de 45 grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade longitudine estică. Judetul Vrancea are o suprafata de 4857 km2 (2,04% din suprafata tarii), fiind invecinat cu urmatoarele judete: la nord judetul Bacau, la nord-est judetul Vaslui, la est judetul Galati, la sud-est judetul Braila, la sud si sud vest judetul Buzau si la vest judetul Covasna. Aflata la o rascruce geografica, Vrancea constituie o legatura intre marile zone ale Carpatilor Orientali si Meridionali, Campia Siretului si Campia Dunarii, precum si intre provinciile istorice locuite de romani: Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca.

1. POZIŢIA GEOGRAFICÃ

Punctul extrem Judeţul cu care se învecinează Longitudine estică Latitudine nordică

Nord Bogheşti Bacău 37030’ 46011’

Sud Ciorăşti Brăila şi Buzău 27030’ 45023’

Est Năneşti Galaţi şi Vaslui 27032’ 45031’

Vest Vârful Lăcăuţ Covasna 26023’ 45047’

Relief

Dispus in trepte ce scad in altitudine de la vest spre est, relieful județului Vrancea cuprinde: Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Gresu si Lepsa), Dealurile Subcarpatice si Campia Siretului Inferior, mărginită de Podisul Moldovei (Colinele Tutovei) la nord -est si Campia Ramnicului la sud–est. Munții Vrancei sunt munți de increțire, alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m. (Goru-1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu –1672, Zboina Frumoasă – 1657).

Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare si dealurile de podis, cuprind dealurile inalte vestice sau interne (doua siruri intre Valea Putnei si Valea Susisei) depresiunile intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Susiței, Putnei si Milcovului, precum si la cumpăna apelor intre bazinul Milcovului si Ramnei), dealurile estice sau externe (intre cursul superior al paraului Zăbrăuți si Valea Ramnicului, dominate de Măgura Odobestilor – 966 m) si glacisul piemontan periferic, care face legătura intre Dealurile Subcarpatice. Campia Siretului Inferior si Campia Ramnicului, se inclină spre est, pană la altitudinea de 20 m, la confluența Ramnicului Sărat cu Siretul. Campia Siretului reprezinta treapta cea mai joasa de pe teritoriul județului si se intinde intre glacisul subcarpatic si raul Siret, avand suprafața inclinată de la vest la est si altitudinea cuprinsă intre 125 m si 20 m. Campia inaltă situată intre glacis si o linie ce trece pe la Mărăsesti, Vanători, Milcovul, Tătăranu si la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m in nord si 35 m in sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, usor vălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare intre care campia formează micro depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adancimii reduse la care se află stratul de apă. La nord de Valea Susiței, aspectul campiei prezintă forma unei prisme in trepte ce coboară catre Lunca Siretului, iar in apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotusului.