Precipitații

Bacãu

Se află la interferența meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică si are patru trepte de altitudine, dintre care între 150m și 250m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165m.

Relieful

Municipiul Bacãu şi împrejurimile sale ocupã Culoarul Şiretului în sectorul de confluenţã cu Bistriţa, fapt ce conferã peisajului un aspect depresionar destul de larg (15 km lãţime), cuprins între Poartă Iteşti în nord şi Poarta Rãcãciuni în sud. Principalele linii de relief sunt orientate în general pe direcţia N-S. Municipiul Bacãu ocupã poziţia unui amfiteatru natural mãrginit de Culmea Pietricica Bacãului (740 m -vf. Căpăta) la vest şi Colinele Tutovei (404 m-vf. Cucuieţi) la est. Mai prezintã interes şi interfluviul Siret-Bistriţa, cu vârful în Dealul Piscului (189 m), precum şi terasele Bistriţei şi Şiretului. Cea mai extinsã dintre terase este terasa de 35-40 m (184 m altitudine absolutã) pe care este situatã staţia meteo, la sud de oraş, în imediata apropiere a aeroportului.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

Reţeaua hidrograficã

Principala apã curgãtoare o reprezintã râul Bistriţa, care la sud de oraş se varsã în Siret. Cursul Bistriţei este regularizat şi are douã acumulãri hidroenergetice: Bacãu I şi Bacãu II.

Vegetaţia spontanã şi cultivatã

Agricultura judetului Bacau dispune de o suprafata de 320.597 ha

Padurile , care ocupa o suprafata de 267.000 ha, reprezinta una din bogatiile cele mai mari ale judetului.

Vegetaţia este formatã dintr-o fâsie de alternanţã de fag şi gorun pe Culmea Pietricica şi de gorun pe Colinele Tutovei, precum şi dintr-o vegetaţie de luncã formatã din salcie, plop şi anin rosu. Fauna luncilor este sãracã din cauza activitãţii omului. Nota dominantã este datã de pãsãri şi peşti (clean şi mreanã).

Botoşani

Orașul Botoșani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei – sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani.

Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4132 ha, şi un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud

Acesta este situat la 470 75’’ latitudine nordică şi la 260 67’’longitudine estică, iar altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică.

Relieful

Oraşul Botoşani este aşezat în partea central-vesticã a depresiunii Jijiei, pe un platou întins, cu o înclinare uşoarã spre vest. Depresiunea Jijiei este despãrţitã de dealul Copalau-Cozancea în douã: o unitate în nord, pe care se aflã oraşul Botoşani şi o unitate în sud-est, cu un relief evoluat cu vãi largi. Perimetrul oraşului se gãseşte în înşeuarea dealurilor dintre Sitna şi Dresleuca, Tatina şi Târgului, continuate în nord-vest cu dealul Viei. Maximul de înãlţime se atinge în dealul Suliţei, de 260 m, iar minimul în partea de sud-vest şi nord-est, de 150 m.

Reţeaua hidrograficã

Apele principale care dreneazã zona oraşului sunt: Sitna, Dreasleuca, Burla, Miletin şi Teişoara.În oraş pãtrund urmãtoarele vãi: Valea Teascului, Luizoaei, Cãrãmidãriei (în vest şi sud-vest) şi Valea Sitnei în nord est. În zonã nu sunt terenuri irigate şi nu au loc inundaţii.