Riscul produceri viiturilor și frecvența acestora pe râurile din cadrul Bazinului Hidrografic Gilort

Date generale despre bazin

Gilortul este cel mai important afluent din stânga Jiului, încadrându-se în categoria râurilor din grupa sudică a ţării. Suprafaţa bazinului hidrografic se desfăşoară pe trei unităţi de relief distincte şi bine individualizate: zona carpatică, respectiv versantul sudic al munţilor Parâng, zona subcarpatică respectiv Subcarpaţii Gorjului care aparţin Subcarpaţilor Getici şi zona piemontană respectiv Piemontul Getic cu două subunităţi: Gruiurile Jiului, pe dreapta Gilortului şi Piemontul Olteţului pe partea stângă a văii Gilortului. Gilortul izvorăşte de pe versantul sudic al Parângului, de sub vârful Parângul Mare (2518m) şi străbate aproape paralel cu Jiul aceleaşi unităţi de relief de la sud de Carpaţi.

Bazinul hidrografic Gilort este încadrat între următoarele coordonatele geografice: în partea de vest - 23020΄13˝ longitudine estică (Dealul Balta Neagră, 386 m, sectorul piemontan), în partea de est - 23047΄04˝ longitudine estică (Dealul Muierii, 650 m, sectorul subcarpatic), în partea nordică - 45021΄12˝ latitudine nordică (Vf. Coasta lui Rus, 2300 m), în partea de sud - 44035΄36˝latitudine nordică (confluenţa cu Jiul). Între aceste coordonate geografice, bazinul studiat se extinde pe 45΄36˝ latitudine şi 26΄51˝ longitudine.

Bazinul hidrografic Gilort are o formă alingita,desfăşurându-se pe direcţie nord-sut,pe olungime de 116 km.În acest sens a fost calculat dradul de alungire.Bazinul hidrografic Gilort are o altitudine medie de 590 m .Cea mai mare parte a suprafeţei bazinului se situează la altitudini cuprinse între 200-600m care se suprapune în mare subunităţilor subcarpatica şi piemontana .Acest parametru are un rol indirect în geneză şi evoluţia viiturilor fiind însă important prin prisma faptului că dezvoltarea altitudinală dictează la rândul său etajarea unei multitudini de alte elemente care pot influenţa scurgerea lichidă de suprafață dintr-o anumită regiune (precipitații,temperaturi,vegetație,soluri).

Gilortul are o suprafaţă bazinală de 1358 km2 şi curge pe direcţia generală nord-sud pe o distanţă de 116 km şi pe o diferenţă denivel de 2412 m, între cota maximă de 2518 m (Vârful Parângu Mare) şi cea minimă de 106 m (la confluenţa cu Jiul). Teritoriul drenat deapele Gilortului se suprapune pe trei tipuri de unităţi morfostructurale distincte (munţi, subcarpaţi, piemont), implicând o etajare a proceselor geomorfologice şi a componentelor biopedoclimatice. Bazinul hidrografic Gilort este dezvoltat în proporţie de 25% în sectorul montan, 38%în sectorul subcarpatic şi 37% în sectorul piemontan.

Intoducere

Viiturile se pot defini că o creştere bruscă a nivelului şu debitului nui rău ce se datorează concentrării rapide a apei pluviale a apei din topirea zăpezii, urmată de o scădere relatic rapidă a nivelului sau debitului. Pentru cunoaşterea exactă a unei viituri este necasar o serie de date despre volum şi debit. Un rol important în analiza viiturilor îl are timpul de propagare a apei în albie ce depinde de panta şi de adâncimea raului, de coeficientul de rugozitate şi de forma albiei. Formarea viituri este un process complex la care iau parte atât factori genetici şi cei de influenţare. Factorul genetic determinant este ploaia, deoarece caracterul şi distribuţia temporo-spatiala este decisive. Cantitatea de precipitaţii căzută pe suprafaţa unui basin hidrografic se concentrează într-o reţea de ape curgătoare, după care începe procesul de propagare în albii.

Riscurile hidrologice reprezintă un ansamblu major de ameninţări asupra populaţiei şi bunurilor fiind strâns determinate şi legate de riscurile geomorfologice şi atmosferice. Diverse fenomene climatice (ploi torenţiale, topirea bruscă a zăpezilor,furtunile puternice etc) implică o creştere a nivelurilor şi debitelor peste valorile normale, ducând la revărsarea apelor în arealele limitrofe şi producând uneori viituri extreme. O astfel de viitură sa înregistrat în bazinul Gilort în anul 1999 când populaţia de la marginea nordică a localităţii Novaci a fost grav afectată iar distrugerea unor poduri peste râurile Gilorţel şi Scăriţa a perturbat grav activităţile de transport. Ulterior malurile acestor afluenţi aiGilortului au fost amenajate împotriva inundaţiilor cu ajutorul gabioanelor plasate pe o lungime de circa 150 m pe râul Scăriţa.