Subregiunea geografică Noua Guinee

POZITIE

Subregiunea Noua Guinee, face parte din regiunea Australo-Papuasă si este situată în sud-vestul Oceanului Pacific, în Oceania. Insulele care alcătuiesc subregiunea Noua Guinee sunt dispuse în formă de arc, la răsărit de Australia si se întind aproape exact între ecuator si tropicul Capricornului.

Fragmentarea tectonică intensă a dus la formarea a două arcuri insulare: unul vestic reprezentat de insula Noua Guinee si altul mai estic care cuprinde Insulele Solomon. Insula Noua Guinee este asezată între ecuator si nord-estul Australiei, are o suprafată de 829.000 km², fiind după Groenlanda a doua ca mărime de pe glob. Alungită pe directia V-E este separată de Australia prin strâmtoarea Torres, iar tărmurile crestate sunt udate de apele Mării Ceram (V), Marea Arafura (S-V), Marea Coralilor (S), Marea Solomon (E), Marea Bismark (NE) si ale Pacificului. Insulele Solomon sunt situate la est de Insula Noua Guinee si Arhipelagul Bismark, au o suprafată de 29.000 km², cuprind peste 100 de insule mici, orientate de la NV spre SE si grupate pe două siruri principale: unul de NE (Choiseul, Izabela si Malaita) si altul de SV (Vella, Lavella, Noua Georgie, Guadalcanal si San Cristobal).

Fig.1.Localizarea pe hartă a subregiunii Noua Guinee

2.RELIEF SI GEOLOGIE

Noua Guinee si Insulele Solomon sunt insule arcuite, care se curbează în jurul părtii vestice a Pacificului, constituind arcuri anticlinale, ce se află încă în curs de ridicare, mărginite, pe una sau pe ambele părti, de sinclinale adânci, acestea sunt compuse din roci variate, metamorfice, sedimentare si eruptive, din care nu lipsesc andezitele, de culori deschise, cu un continut mare de siliciu. Cutremurele si vulcanismul constituie particularitătile cele mai importante ale subregiunii Noua Guinee. Lantul muntos, fragmentat de falii, care constituie releful major al arcului insular, apartine sistemului orogen alpin al Pacificului de Vest. Odată cu miscările pe verticală începe si activitatea vulcanică, instabilitata scoartei terestre manifestându-se si în prezent prin cutremure repetate. Cele două insule arcuite fac parte din Cercul de foc al Pacificului (The Pacific Ring of Fire) , cea mai întinsă şi activă zonă vulcanică de pe Terra.

Fig.2. Cercul de foc al Pacificului

Partea de mijloc a insulei Noua Guinee, este străbătută de o catenă muntoasă centrală cu înăltimi de peste 3000-4000 m (culmile Nassau, Orange, Bismark, Albert, Eduard) si în unele vârfuri chiar de 5000 m (Vf. Sukarno, 5.039 m.) De-a lungul litoralului nordic se întinde alt lant muntos, dar de dimensiuni mai reduse, separat de catena centrală printr-un sir de depresiuni tectonice. Muntii sunt alcătuiti din roci variate: gnaise, sisturi cristaline, calcare mezozoice si puternice intruziuni granitice care formează catene inaccesibile, cu versanti abrupti si cu urme glaciare cuaternare. Litoralul nordic al insulei s-a format în urma unor importante prăbusiri si este însotit de insule mici, pe care se înaltă vulcani stinsi si activi, care generează numeroase miscări seismice. Treapta câmpiilor înconjoară sistemul muntos din toate părtile. Au geneză fluvio-marină si pătrund uneori spre interior sub forma unor golfuri, foste bazine tectonice sedimentate în timpurile tertiare si cuaternare. Câmpiile sudice sunt mlăstinoase, terminate printr-un tărm cu mangrove si constructii coraligene.

Arhipelagul Solomon are insule cu relief muntos, semet (Guadalcanal, Vf.Popomanaseu 2.335 m ), cu vulcani stinsi si activi, dar si insule mici coraligene, unele alcătuind bariere. Suprafata geologică a Insulelor Solomon consistă predominant în roci vulcanice, cu anumite roci metamorfice, insule înalte de corali (Rennell, Bellona, si Ontong Java), si recent (din pleistocen până astăzi) aluviuni în zonele de ses