Turcia

Coordonate geografice: 39 00 N, 35 00 E.

Suprafata totala: 780.580 km².

terestra: 770.760 km² .

apa: 9.820 km².

Suprafata - comparativ: putin mai mare decat statul Texas .

Capitala: Ankara.

Limba oficiala: turca.

Populatie: 68.893.000 loc (locul 3), din care cca 6,7 mil. loc. in partea europeana.

Granite Terestre - total: 2.627 km .

Tari invecinate: Armenia 268 km, Azerbaidjan 9 km, Bulgaria 240 km, Georgia 252 km, Grecia 206 km, Iran 499 km, Irak 331 km, Siria 822 km .

Coasta marina: 7.200 km.

Zona de exclusivitate economica: numai in Marea Neagra: pana la granita marina negociata anterior cu URSS .

Mare teritoriala: 6 MN (mile navale) in Marea Egee; 12 MN in Marea Neagra si Marea Mediterana.

Clima: temperate: veri calde si uscate si ierni umede si blande; mai aspra in interior.

Relief: in cea mai mare parte munti; campii inguste adiacente coastelor; un podis central inalt (al Anatoliei) .

Cea mai joasa altitudine: Marea Mediterana 0 m .

Cea mai inalta altitudine: Muntele Ararat 5.166 m .

Sarbatoare nationala: 29 oct. (aniversarea proclamarii republicii – 1923).

Resurse Naturale: antimoniu, carbune, crom, mercur, cupru, bor, sulf, minereu de fier, pamant arabil, potential hidroenergetic hidroenergetic.

Cap. I POTENTIALUL TURISTIC NATURAL

Destinatia Turcia

In ochii occidentalilor, Turcia este o tara exotica. Moscheile sale cu minaretele indreptate catre cer, bazarurile aglomerate cu straluciri rosiatice si aramii, incarcate de covoare, ruinele antice, precum si palatele si fortaretele medievale, toate alcatuiesc ingredientele unei legende ce prinde viata. Chiar si numai aceste privelisti, fara a mai aminti marea frumusete naturala a Turciei, ar fi destul incat sa fac pe oricine sa se reintoarca aici. Turcia reprezinta o imbinare armonioasa de mare, soare si orase antice scaldate in unica lumina mediteraneeana. Riviera Antalyei ce a incantat milioane de calatori de-a lungul timpului, cu cele mai frumoase si mai cunoscute dintre plajele Turciei, ofera nopti minunate si o bogatie a peisajelor care taie rasuflarea.

Insa exista multe altele de vazut, pe langa impunatoarea arhitectura, splendudele zone de coasta si admirabilii munti, sau mostenirea monumentala a marilor civilizatii ale trecutului. In mod oficial, prin acorduri si protocoale, Turcia incearca sa se alature Europei.

Din fericire, in sufletul sau, adica acolo unde intr-adevar conteaza, Turcia va ramane mereu o tara aparte.

Relieful

Cele doua parti europeana si asiatica, ale Turciei au conditii naturale diferite. Partea europeana (3% din teritoriul Turciei) prezinta doua siruri de munti nu prea inalti, Istranca Dağlari (alt. max. 1031 m ) si Tekir Dağ (sub 1000 m ), ce inched o campie drenata de raul Ergene, afluent al Maritei . Zona asiatica, mult mai extinsa (97% din suprafata T.), cunoscuta sub numele generic de Anatolya, cuprinde un podis central rectangular relative inalt (alt. medie 900m) inconjurat de lanturi muntoase care, imparte, il separa de marile invecinate. Astfel, in N se afla Muntii Pontici (alt. max. Kaçkar Dağ , 3937m ), ce separa podisul de litoralul Marii Negre, pe 1200 km, iar in S Muntii Taurus (alt. max. Demirkzik, 3756m) si Muntii Antitaurus (alt. max. Beydaği 3086m ), care il separa de Marea Mediterana. Spre V muntii sunt mai scunzi si fragmentati de raurile ce se varsa in Marea Egee. Partea rasariteana a tarii este reprezentata de alt podis, mult mai inalt (1400 – 3000 m ) – Pod. Kars, dominat de conuri vulcanice enorme (intre ele, Büyük Agri de 5137m, alt. max. din T.) . In lungul tarmurilor exista inguste campii litorale, ce capata amploare in zonele de varsare ale raurilor mai importante ( Kizil Irmak, Sakarya in N, Seyhan si Ceyhan in S) ce strabat barierele montane amintite. Teritoriul T. prezinta seismicitate ridicata, cu efecte asupra reliefului (alunecari de teren, etc.) si a populatiei (cel din 1939 a provocat la Erzincan moartea a 40.000 de personae).

Turcia poate fi împartita în sapte regiuni geografice. Thrace si litoralul Marii Marmara; regiunea Marii Egee si a Marii Mediterane; regiune Marii Negre si vestul Anatoliei; platoul central al Anatoliei; zonele înalte din est si sud-estul Anatoliei.

Thrace si litoralul Marii Marmara sunt regiuni bine irigate si mai mult de un sfert este cultivata. Litoralul Marii Egee si regiunea Mediteraneana sunt înguste si deluroase si doar o cincime este arabil. Spre est, o mare parte din cultura de bumbac a Turciei creste în Çukurova, o câmpie conectata cu interiorul prin Muntii Taurus cu o trecatoare cunoscuta din antichitate ca Portile Ciliciene.

Litoralul Marii Negre se ridica direct din apa la înaltimea Muntilor Pontici. Pantele sunt abrupte si doar 16% din aceasta suprafata este cultivata. Platoul central al Anatoliei, cea mai întinsa regiune geografica din Turcia, este înconjurat în fiecare parte de munti, cel mai înalt punct fiind vârful muntelui Erciyes (3916 m); 28% din aceasta regiune este cultivata.

Regiunea înalta din est este cea mai muntoasa portiune din Turcia, Muntele Ararat (Agri Dagi), mentionat în Biblie, este cel mai înalt vârf având 5137 m. Mai putin de 10% din aceasta regiune este cultivata. Ea este si locul de unde izvorasc Tigrul si Eufratul.

Sud-estul Anatoliei este un platou închis în nord, est si vest de munti. Cu aproape 19% cultivata, aceasta zona este considerata foarte fertila si de mare importanta înca din antichitate.