Turismul ecleziastic în Municipiul Galați

Turismul cultural la Galaţi- edificii ecleziastice

Municipiul Galaţi, cel mai mare port de la Dunăre, s-a dezvoltat ca aşezare a comerţului, în primul rând cu peşte, dar şi cu alte bunuri (brânză postavuri, lemn), devenind din secolul al XX-lea cel mai mare centru industrial al ţării, dar niciodată nu a fost un oraş al turismului. Aceasta nu înseamnă că la Galaţi nu există potenţial turistic. Din păcate el este prea puţin valorificat şi valorizat. Oraşul dispune de o serie de monumente, care pot fi integrate circuitelor turistice, dintre acestea remarcându-se edificiile ecleziastice care impresionează prin relativa vechime, prin arhitectură şi prin patrimoniul cultural propriu.

Scriind “Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918”, dr. Paul Păltănea face menţiunea că nu se cunoaşte o dată anume când s-au fundat primele biserci gălăţene, dar ele au existat încă din secolul al XV-lea. Tot el precizează că cea mai veche ştire documentară în acest sens datează din 1571. Este vorba despre o danie făcută de vornicul Radu unei biserici din Galaţi, fără să se ştie care este aceasta.

“Pentru partea aceasta din vecinătatea Dobrogei, afirma P.S. dr. Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, la inaugurarea secţiei Lapidarium de la Muzeul Judeţean de Istorie, Galaţiul are efectiv cea mai importantă mărturie de atestare a creştinismului şi a civilizaţiei, de integrare a noastră în marele Imperiu Roman cu o identitate, cu credinţa, cu limba şi cu ştiinţa de a muri creştineşte şi dea aşeza în mormânt semnele distinctive ale creştinătăţii”.

Începând cu secolul al XVII lea, dovezile scrise despre lăcaşurile de cult din Galaţi se înmulţesc, o contribuţie importantă la aceasta având-o călătorii străini în Ţările Române (Arhidiaconul Paul de Alep aminteşte în călătoria întreprinsă prin Moldova şi Rusia despre existenţa la Galaţi a 8 biserici în perioada 1650- 1659: două închinate Sf. Dumitru, una închinată Sf. Mihail, două închinate Sf. Nicolae şi una Sf. Parascheva. Tot acum se realizează şi o descriere a Bisericii Precista; aceasta avea “trei turle înalte, zvelte pe vârful cărora sunt cruci mari aurite, înlăuntru exista o foarte mare clopotniţă cu creneluri”.

Şi alţi misionari străini care vizitează oraşul dau informaţii asupra acestor edificii din oraş ( călătorul Giovani Batista de Burgo când trece prin Galaţi vede Biserica Precista acoperită cu aur şi împodobită cu daruri de aur şi argint, fiind ridicate cu cheltuiala turcilor şi creştinilor. Aceşti ctitori “turci” sunt consirderaţi , probabil, Dia şi Şerbul, originari din Brăila, deci din raia turcească.

Astăzi, din păcate, din vechile biserici ridicate în secolul al XVII-lea se mai păstrează doar Biserica fortificată Precista. Biesrica Sf. Dumitru, ctitorie din 1648 a voievodului Moldovei, Vasile Lupu a fost arsă în timpul Eteriei (1821) iar spre sfârşitul secolului al XIX- lea, ajungând în stare de paragină a fost demolată în anul 1897.

Declarate de mult monumente istorice, bisericile “Precista” (1643- 1647), “Mavramol” (1681- 1702), “Vovidenia” (1790), Sfinţii Arhangheli- Metoc”(1801- 1805), Sfântul Spiridon” (1815-1817), “Sfântul Nicolae”, la care se adaugă Catedrala Episcopală “Sfântul Nicolae” (1906- 1917), Biserica romano-catolică (1848) sunt valori care se înscriu în parimoniul nostrum cultural naţional, bucurându-se de ocrotirea legii şi de atenţia statului care, în ultimii ani, a acordat sume ce s–au alăturat celor date de Eparhie şi de credincioşi, permiţând repararea şi consolidarea lor, restaurarea picturii, racordarea la reţeaua termică sau la cea de gaze naturale din oraş.

Biserica forificată “Precista”

Biserica fortificată “Precista”, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cea mai veche construcţie din municipiul Galaţi, sfinţită în septembrie 1647, fiind ctitorită de fraţii Dia şi Şerbul, fiii lui Coman şi ai lui Constantin Teodor. Biserica a fost închinată imediat Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.

Materialele de construcţie, folosite la ridicarea acestiu lăcaş de cult, au fost cele existente la faţa locului: piatră de la Bărboşi, fasonată gata, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă, var, nisip.

foto 1- Biserica fortificată Precista

ARHITECTURA

Biserica “Precista” prezintă, sub aspect architectural influenţe moldoveneşti, munteneşti şi transilvănene. Are un plan triconic şi cele patru încăperi cerute de cultul ortodox: altar, naos, pronaos şi pridvor. Deasupra pridvorului este amplasat turnul- clopotniţă, prevăzut cu o încăpere de strajă la nivelul intermediar dintre clopotniţă şi pronaos, ceea ce face ca biserica să amintească de cele din Transilvania (mai zvelte). Turnul clopotinitţă este prevăzut cu metereze , îndeplinind atât funcţiile de cult , cât si de apărare (putea fi folosit la observarea văii Dunării şi în caz de nevoie, devenea fortificaţie de apărare). Turnul, format din două nivele, este prevăzut cu o tainiţă pentru ascunderea odoarelor şi bunurilor de valoare, cu două metereze şi o uşa de acces, probabil, spre un balcon. Un alt element de apărare la Precista este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă este folsită piatra, tehnică nefolosită la alte biserici moldoveneşti , construite în aceeaşi perioadă. În exterior, se detaşează un brâu care delimitează cele două registre: deasupra sunt ocniţe cu arhivolte , la turn sunt arcuri trilobite şi simple, în registrul inferior sunt arcade duble. De-a lungul timpului Biserica “Precista” a suportat toate vitregiile vremurilor şi răutăţile omeneşti, fiind arsă în anul 1711 de către turcii victorioşi împotriva principelui cărturar Dimitrie Cantemir şi a ţarului Petru I la Stănileşti, distrusă în războaiele ruso- turco- austriece din 1735- 1739 şi 1769- 1774; în anul 1821, turcii, supăraţi pe eteriştii din Galaţi , distrug şi jefuiesc sfântul lăcaş. Biserica a fost refăcută şi restaurată de fiecare dată. După restaurarea din perioada 1953-1957 biserica a fost transformată în muzeu. Între 1991- 1994, biserica “Precista” a suportat o altă restaurare şi a fost redată cultului ortodox.