Noțiuni de propulsie în câmp gravitațional

I. Principiile propulsiei in camp gravitational

In ziua de azi, pentru propulsia aerospatiala , umanitatea se bazeaza pe Legea de conservare a momentului derivata din Principiul Actiunii si Reactiunii. Dar calculele arata faptul ca aceasta metoda necesita cantitati impresionante de combustibil pentru a propulsa navetele aerospatiale chiar si pe distante mici.

Propulsia in cap gravitational utilieaza unde pentru a produce , transmite si transforma energia , si are la baza o extensie a Teoriei Sonicitatii pentru medii solide cu proprietati elastice. Structura sistemelor de propulsie in camp gravitational (SEGS) prezinte trei componente majore :1-generator de unde;2-ghidaj de unde;3-reflector.

Generatorul de unde este un motor oscilant care transforma energia chimica in combustibil.Ghidajul de unde este o retea cu elemente hexagonale sau patrate realizate din materiale compozite. Reteaua este pretensionata apoi atasata marginii interioare a reflectorului.Generatorul de unde are o tija oscilanta , care este perpendiculara pe retea si atasata de centrul hexagonului sau a patratului . Oscilatiile tijei induc unde transversale in retea. Aceste unde se propaga din centru catre reflector.Undele reflectate se intorc de la reflector , interactioneaza cu cele incindente si formeaza unde stationare in ghidajul de unde. Undele stationare actioneaza o serie de lame mici care oscileaza si imping aerul in jos , creand astfel portanta necesara sustentatiei navei.

Teoria generala a relativitatii demonstreaza ca atat substanta cat si energia produc unde gravitationale cand sunt implicate in oscilatii quadripole.Teoretic , procesul de conversie poate obtine eficienta ridicata .Radiatia gravitationala produsa pe aceasta cale este non-izotropica si poate fi directionata pentru a controla propulsia SEGS. Generatorul de unde transforma energia primara produsa prin fuziune sau anihilare materie-antimaterie in unde electromagnetice cu energie ridicata. Aceste unde sunt injectate in fuselajul SEGS si propagate radial spre reflector.Undele reflectate se intorc de la reflector. Acest proces este repetat de mai multe ori pentru a asigura conversia uniforma in radiatii gravitationale.

Fig.1 Componentele majore ale SEGS

II. Principiul fuselajului radiant

Conform principiului fuselajului radiant o nava se poate misca in orice directie daca anumite sectiuni ale fuselajului sunt active si emit radiatii gravitationale.Radiatia este emisa normal pe suprafata sectiunii active si este uniforma.Jumatate din radiatie este directionata spre nava iar cealalta este directionata in afara acesteia. Radiatia intrinseca interactioneaza cu nava si echipajul provocand o forta de atractie. Majoritatea radiatiei extrinseci este evacuata in spatiu dar o cantitate mica interactioneaza cu invelisul fuselajului. In comparatie cu restul navei , acest strat este subtire si are o masa neglijabila.Astfel forta gravitationala exercitata pe acest strat este deasemenea neglijabila , excluzand atunci cand calculam rezistenta fuselajului. Datorita uniformitatii radiatiei intrinseci , nava si orice masa de la bordul acesteia suporta aceeasi acceleratie , conform principiului de echivalenta a lui Einstein.

Fuselajul radiant se deplaseaza odata cu nava. Astfel , corpul navei va fi intotdeauna imersat in campul gravitational artificial , care impinge nava inainte. Aceasta procedura un implica contradictii fizice deoarece fuselajul radiant si restul navei nu formeaza un sistem izolat unde fortele interne se anuleaza reciproc.

Interactia dintre radiatia gravitationala si masa navei mareste energia cinetica a navei , care se accelereaza in directia sursei gravitationale , fara a distinge tipul sursei. Intr-un sens newtonian , gravitatia artificiala emisa de catre SEGS si campul gravitational care inconjoara toate masele sunt de aceeasi natura fizica , singura diferenta fiind data de analiza frecventei. Sursele naturale emit un „zgomot” gravitational (unde gravitational cu multe frecvente) , iar un SEGS emite un „sunet” gravitational (toate undele gravitationale produse la un moment dat au aceeasi frecventa).

Fig.2 Structura SEGS

III. Legea conversiei radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala

Legea conversiei radiatiei electromagnetice in radiatie gravitationala are urmatoarea forma:

„ In timpul reflectiilor normale pe doua suprafete reflective separate de o distanta egala cu jumatate din lungimea de unda, o unda electromagnetica cu energia E si frecventa ν genereaza o radiatie gravitationala de putere maxima , care este proportionala cu patratul energiei si frecventei electromagnetice. Radiatia gravitationala produsa astfel este emisa in directia normala pe suprafetele reflective si in sens opus undei electromagnetice. Unda gravitationala si cea electromagnetic-principala au aceeasi frecventa.”

Conform paradigmei lui Einstein , gravitatia artificiala curbeaza continuumul spatiu-timp asemeni unui obiect masiv natural si forteaza corpurile sa se miste pe curbe predeterminate numite geodezice. Un SEGS se misca de-a lungul unei linii drepte geodezice activand doar o sectiune a fuselajului.Activarea simultana a mai multor sectiuni permite zborul in orice directie. In timpul procesului de conversie a energiei , care are loc in fuselajul navei, frecventa undelor electromagnetice functionale este supusa degradarii continue pana la un prag selectat in spectrul vizibil (rosu , galben , verde sau albastru). Undele electromagnetice care ating acest prag reprezinta energie reziduala si trebuie evacuate in spatiu folosind un proces special pentru a evita supraincalzirea navei.