Sistemul intervențiilor ONU pe baza capitolului VII din Charta

Organizaţia Naţiunilor Unite este o organizaţie internaţională, creată în anul 1945, după cel de-al doilea război mondial, prin semnarea Chartei Naţiunilor Unite de către 51 de ţări. O.N.U înlocuieşte Liga Naţiunilor, fondată în anul 1919, după primul război mondial şi preia rolul acesteia de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional.

O.N.U se descrie drept “o asociaţie guvernamentală internaţională ce facilitează cooperarea privind legislaţia internaţională, securitatea internaţională, dezvoltarea economică şi echitatea socială”.

Organizaţia a fost fondată după cel de-al doilea război mondial de către puterile învingătoare, în speranţa că va acţiona pentru a preveni conflictele între naţiuni prin consolidarea ideii de securitate colectivă. Sediul O.N.U se află la New York, iar organele sale administrative sunt:

Adunarea Generală, formată din reprezentaţi ai fiecărui stat membru. Fiecare stat are drepturi egale de vot. De asemenea, rezoluţiile Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.

Consiliul de Securitate, are 15 membri, din care 5 permanenţi (China, Rusia, Franţa, Regatul Unit şi SUA), şi restul aleşi pentru un mandat de doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi membri. Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri, dintre toţi aceşti membri.

Consiliului Economic şi Social căruia îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale.

Consiliul de Tutelă, care şi-a suspendat momentan activitatea.

Curtea Internaţională de Justiţie care are rolul de a decide dispute internaţionale. Sediul Curţii Internaţionale de Justiţie este la Haga.

Secretariatul Naţiunilor Unite, cea mai mare funcţie administrativă fiind cea de Secretar General al ONU.

Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte fondul de ajutorare a copiilor, UNICEF, programul de protecţie a mediului, UNEP, programul de dezvoltare a drepturilor femeilor, UNIFEM, comisariatul pentru refugiaţi, UNHCR, programul de dezvoltare, UNDP şi altele. ONU lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCO, OIS, OIM, BIRD, FMI şi altele.

Constuituţia organizaţiei o reprezintă Charta Naţiunilor Unite, a fost semnată de 50 de membri, la data de 26 iunie 1945 în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite de Organizare Internaţională, ce s-a desfăşurat la San Francisco. Charta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945.

Charta Naţiunilor Unite este formată dintr-un Preambul şi nouăsprezece Capitole, ce conţin, în total, o sută unsprezece Articole. Înaintea Preambulului sunt consemnate amendamentele în Nota Introductivă.

Capitolul VII din Chartă descrie puterea Consiliului de Securitate de a autoriza sancţiuni economice, diplomatice şi militare, precum şi puterea Consiliului de a folosi forţa armată pentru a rezolva conflicte, pentru menţinerea păcii internaţionale. Capitolul VII îi permite Consiliului de Securitate să “dermine existenţa oricărei ameninţări la adresa păcii, distrugerea păcii sau oricărui act de agresiune” şi să adopte măsuri militare şi nonmilitare de “restaurare a păcii şi securităţii internaţionale”. Articolul 42 din Chartă specifică faptul că pot fi adoptate demonstraţii, blocade sau alte operaţii terestre, pe apă sau în aer, de către forţele membrilor O.N.U.

Principiile Chartei ce împiedică un stat membru al O.N.U să atace un alt stat al organizaţiei este chiar principiul de bază al fondării Naţiunilor Unite, acela de a înlătura războiul din cadrul relaţiilor internaţionale.

În baza Capitolului VII din Charta O.N.U, în cazul unei ameninţări la adresa păcii internaţionale, Consiliul de Securitate nu este limitat la recomandări ci poate decide la acţiuni în vederea menţinerii şi restaurării păcii. Deciziile de sancţiuni economice luate sub Capitolul VII din Chartă necesită cooperarea statelor organizaţiei.