Analiza Estetică a Pantofilor cu Toc Christian Louboutin

INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales pantofii este acela ca înca din cele mai vechi timpuri, pantofii cu toc le-au făcut pe femei sa se simta sigure pe ele, elegante, impunatoare devenind astfel un accesoriu nelipsit din garderoba și ținuta unei femei. Acestia au evoluat foarte mult de-a lungul timpulul, având in zilele noastre diferite forme, culori facăndu-le pe domnișoare si doamne cat mai interesate sa cumpere.

Pentru a le face pe domnișoare si doamne cât mai interesate de acest domeniu, atat de important pentru ele, mulți designeri din toata lumea produc modele cât mai sofisticate și pe placul acestora.

Totodata am ales pantofii designerului Christian Louboutin deoarece acesta este foarte cunoscut si apreciat în intreaga lume datorita creațiilor sale. Modelele acestuia sunt facute pentru a se potrivi oricărei ținute și pentru a fi pe placul oricarei doamne.

CAPITOLUL I

Prezentarea generala a pantofilor cu toc

Designul pantofilor s-a schimbat în timp, de la cultură la cultură, la începuturi acesta fiind proiectat doar cu câteva șnururi pentru a sta pe picior. Elementele ulterioare de modă au dat naștere unor stiluri noi, precum pantofi cu toc și fără. Încălțămintea contemporană diferă în stil, complexitate și cost.

Pantoful este un acoperământ pentru laba piciorului, confecționat de obicei din piele, materiale sintetice sau pânză, având talpă și toc rigide și în general nedepășind glezna, spre deosebire de gheată sau chiar de cizmă, care ajunge să acopere pulpa piciorului.

Primele exemplare găsite în Mesopotamia erau niște învelitori din piele gen mocasin; pantofii au început să fie bogat decorați abia în epoca elenistică. Romanii au inventat pantofi potriviți pentru fiecare picior și i-au diferențiat în funcție de sex și rang.

În secolul al XIV-lea–al XV-lea, pantofii au devenit foarte lungi și ascuțiți, vârfurile atingând - lungime de 45 cm sau chiar mai mult. În secolul al XVI-lea, vârfurile pantofilor erau foarte late, asemănătoare cu ciocul de rață. În secolul al XVII-lea, pantofii aveau tocuri moderate ca înălțime și erau deseori împodobiți cu rozete din dantelă sau cu funde, care au deschis drumul pentru cataramele din aur sau argint din secolul al XVIII-lea.

Prima fabrică de pantofi s-a deschis în 1760 în Massachusetts, dar pantofii au devenit ușor de fabricat și ieftini abia odată cu dezvoltarea mașinilor moderne din secolul al XIX-lea.

Tocul cui este fără îndoială, în lumea nesfârşită a încălţămintei, un amestec de eleganţă şi feminitate. Înainte de a se subţia şi a deveni un posibil obiect contondent, tocul e foarte apreciat în mediul militar, începând din secolul al XVI-lea, pentru că putea intra perfect în scăriţa de la şaua calului şi permitea un mai bun control în timpul galopului. Dat fiind că, în ceea ce priveşte ierarhia, aspectul pur formal e foarte important, acest mic artificiu îi permite celui care îl foloseşte să pară mai înalt şi, cel puţin în percepţia sa, mai plin de prestanţă.