Distribuția Mărfurilor pe Piața Unică Europeană Trăsături Definitorii și Tendințe

1.Politica de distributie

Valorificarea oportunitatilor pietei si finalizarea efectiva a activitatii intreprinderilor producatoare de bunuri si servicii sunt conditionate de ajungerea acestora la consumatorii sau utilizatorii finali, de satisfacerea nevoilor pentru care au fost concepute. Rezultatele intreprinderii se integreaza in mod specific unui anumit tip de oferta de piata – oferta de produse sau oferta de servicii, oferta de prodfactori sau oferta de satisfactory, oferta de produse/servicii noi sau oferta de produse/servicii traditionale etc. – dupa gradul de prelucrare si valorificare a resurselor intreprinderii si dupa caracteristicile si modul de satisfacere a nevoilor de consum carora le sunt destinate aceste rezultate. In spatial si timpul care separa incheierea productiei de intrarea produselor (serviciilor) in consum se desfasoara un ansamblu de operatiuni si procese economice. Orientarea lor cat mai eficienta formeaza obiectul celei de a treia componente a mixului de marketing – politica de distributie.

1.1 Continutul si rolul distributiei

Pentru a desemna continutul si mecanismul sferei economice care acopera spatial si timpul dintre productie si consum, stiinta marketingului a optat pentru notiunea de distributie – o notiune cuprinzatoare, incluzand procese si activitati eterogene. In teminologia economica se folosesc in mod frecvent alte notiuni pentru activitatea desfasurata in sfera economica in discutie intre care: “miscarea marfurilor”, “circulatia marfurilor”, “comercializarea marfurilor”. Toate aceste notiuni se intalnesc unele cu altele si se suprapun pe zone largi. Se poate spune insa, ca notiunea de “distributie” este cea mai cuprinzatoare, incluzandu-le pe toate celelalte.

1.2 Conceptul de distributie

Conceptul de distributie se refera, mai intai la “trascul” pe care il parcurg marfurile pe piata, pana ajung la consumatori; producatorul, intermediarii si consumatorul – participanti la deplasare succesiva a marfurilor de-a lungul acestui traseu – alcatuiesc ceea ce in terminologia marketingului se numeste un “canal de distributie” (exista insa si canale fara intermediari). Conceptul de distributie se refera, apoi, la ansamblu operatiunilor (vanzare, cumparare, concesiune, consignatie, etc.) care marcheaza trecerea succesiva a marfurilor de la un agent de piata la altul, pana la intrarea lor definitive in sfera consumatiei. El include, mai departe, lantul proceselor operative la care sunt supuse marfurile in traseul lor spre consumator; este vorba de “distributia fizica” sau “logistica” marfurilor. Notiunea de distributie se mai refera, in sfarsit, la aparatul ethnic – retea de unitati, dotari, personal – care realizeaza asemenea procese si operatiuni. Distributia se refera, deci, la circuitul fizic si la cel economic al marfurilor, la sistemul de relatii care intervin intre agentii de piata, la activitati ale unei mase largi si eterogene de unitati, apartinand mai multor profile economice. Obiectul activitatii de distributie il formeaza marfurile (produse si servicii), fluxul neintrerupt al lor de la producator pana la consummator. Dirijarea acestora,miscarea lor fizica spre consummator este insotita, precedata sau urmata si de alte fluxuri, nu lipsite de importanta, care leaga intre ei pe participantii la procesul de ansamblu al distributiei, si anume: fluxul negocierilor, al tranzactiilor (tratativelor) de piata; fluxul titlului de propietate, respective transferal lui succesiv cu fiecare operatiune de vanzare-cumparare a produsului; fluxul informational, referitor la circulatia in ambele sensuri a informatiilor (evidente, statistici) referitoare la dimensiunile, structura, modalitatile de desfasurare a activitatilor de distributie, rezultatele economico-financiare ale acestora; fluxul promotional, cuprinzand mesajele si informatiile adresate pietei, cumparatorului potential, care preced sau insotesc fluxul produsului, pregatind realizarea lui. Daca acestor fluxuri li se mai adauga fluxurile, in ambele sensuri, ale finantarii si riscului si fluxurile de la consummator la producator ale comenzilor si patilor (decontarilor), se contureaza ansamblu si configuratia relatiilor in care intra agntii de piata in procesul de distributie. In privinta participantilor de la procesul distributiei, structura acestora este extreme de eterogena; functionand in secvente diferite ale procesului de distributie, cu roluri, preocupari si interese particulare, ei desfasoara activitati variate ca profil, amploare, complexitate, forma de organizare etc.