Fișa de Țară - Puerto Rico

Descoperită de Columb in 1493 si a devenit posesiunea spaniolă, insă Puerto Rico este cedată S.U.A prin tratatul de pace de la Paris (10.12.1898), numele este schimbat din Porto Rico in Puerto Rico. Puerto ricanilor le-a fost garantată cetăţenia americă în 1917, iar din 1948 sunt conduşi de guvernatori aleşi de către popor. Capitala statului este San Juan, cu aproape 1.6 milioane locuitori. Sfântul Ioan este ocrotitorul sfânt al insulei Puerto Rico şi al oraşului-capitală San Juan. În 1521, insula a primit numele de "San Juan Bautista de Puerto Rico", pornind de la numele original pe care Cristofor Columb l-a dat insulei. Mulţi ani, insula şi oraşul erau numite atât cu "San Juan Bautista", cât şi cu "Puerto Rico". Abia din 1746 insula se numeşte "Puerto Rico", iar oraşul-capitală se numeşte "San Juan". Motto-ul oficial al insulei este "Joannes Est Nomen Eius", adică "Ioan este numele lui".Puerto Rico (în engleză, The Commonwealth of Puerto Rico, în spaniolă, Estado Libre Asociado de Puerto Rico), este un stat insular asociat Statelor Unite ale Americii situat în nord-estul Mării Caraibilor, la est de Republica Dominicană. Puerto Rico, ca stat insular, constă din ansamblul format de insula Puerto Rico, cea mai mică dintre insulele Antilelor Mari, şi un număr de insule mai mici şi arhipelaguri, incluzând Mona, Vieques şi Culebra.Natura relaţiilor politice dintre Statele Unite ale Americii şi Puerto Rico este subiect perpetuu de discuţii pe insulă. Cei care susţin menţinerea statului de Commonwealth aduc ca argument major intrarea voluntară a Puerto Rico într-o asociaţie statală cu SUA şi beneficiile acestui statut, iar cei care se opun menţinerii stării de statu quo susţin că Puerto Rico nu este nimic altceva decât un teritoriu organizat al SUA, deci subiect al puterilor depline ale Congresului american.La 19 noiembrie 1493 o flotilă de corăbii spaniole comandată de Cristofor Columb acosta într-un golf al unei insule caraibiene, pe care el a numit-o San Juan Bautista(Sfântul Ioan Botezătorul). După un scurt răstimp în care şi-a refăcut proviziile, Columb a întins pânzele şi şi-a continuat cea de a doua expediţie. Plajele aurii, mărginite de palmieri şi vegetaţie tropicală luxuriantă nu l-au prea ispitit pe explorator. Columb îşi pusese în gând să descopere insule mai mari, bogate în comori. Ponce de León, un spaniol despre care se spune că l-ar fi însoţit pe Columb în acea expediţie, a plănuit să se întoarcă pe insulă, numită de băştinaşi Boriqué. Întrucât îi ajunsese la urechi că localnicii purtau podoabe de aur, şi-a închipuit că dealurile insulei ascundeau mult aur. Cincisprezece ani mai tarziu, se întorcea să vadă dacă avea sau nu dreptate. În 1521, spaniolii îşi întemeiau principala colonie pe coasta de nord a insulei. Ponce de León a numit noul oraş Puerto Rico(La scurt timp, numele insulei a ajuns să fie schimbat cu numele oraşului din cauza unei confuzii făcute de cartografi. De atunci, insula – şi nu capitala ei, San Juan – e cunoscută sub numele de Puerto Rico), sau “port bogat”, cu gândul la bogăţiile ce aşteptau a fi descoperite. Optimismul lui Ponce de León s-a dovedit neîntemeiat. În Puerto Rico nu s-a găsit prea mult aur, iar problemele politice s-au înmulţit. În cele din urmă, spaniolul a părăsit insula, îndreptându-se spre regiunea cunoscută astăzi sub numele de Florida(SUA). Deşi insula nu era bogată în zăcăminte naturale, spaniolilor nu le-a trebuit mult să-şi dea seama că principalul port din Puerto Rico era în sine o adevărată comoară. În secolul al XVI-lea, ei au transformat capitala insulei într-un port sigur unde găseau ocrotire galioanele ce duceau lingourile de aur din Americi spre Spania. Nu după mult timp, San Juan ajunsese “cel mai puternic avanpost al Spaniei în America”. Ziduri masive de 13m înălţime şi de 6m grosime, precum şi două fortăreţe uriaşe stau mărturie eforturilor colosale depuse de localnici pentru a-şi ocroti oraşul. San Juan este şi astăzi una dintre cele mai căutate destinaţii turistice caraibiene. În timp ce se plimbă pe lângă zidurile oraşului şi trec pragul bătrânelor clădiri, turiştii îşi pot imagina cum era viaţa în vremurile coloniale.

Coordonate fizico-geografice. Puerto Rico se întinde pe o suprafaţă totală de 13, 790 ( din care 8,870 de uscat şi 4,921 întindere de apă). Puerto Rico este un arhipelag compus din patru insule principale, situate în Caraibe. Insulele sunt localizate între Marea Caraibilor şi nordul Oceanul Atlantic la est de Republica Dominicană şi la vest de insulele Virgine. Puerto Rico, insula principală este cea mai mică şi cea mai orientală din grupul Marilor Antile. Dintre celelalte insule putem enumera Vieques, Culebra si Mona. Puerto Rico este o insulă în mare parte muntoasă, având în partea de nord şi de sud nenumărate coaste largi. Cel mai important munte se numeşte Cordiliarul Central, unde cel mai înalt vârf este Cerro de Punta, cu o inălţime de 1.338 metrii. Un alt vârf important este El Yunque, cu o înălţime de 1.065 metrii, situate în Sierra de Luquillo. Capitala San Juan se gaseşte pe coasta de nord a insulei. Reţea hidografică- Puerto Rico are 17 lacuri - toate fiind lacuri de acumulare- şi mai mult de 50 de râuri care izvorăsc din Cordillera Central. Râurile din regiunea de nord sunt de obicei mai mari şi cu un debit de apă mai mare decât cele din regiunea de sud. Vegetaţia şi fauna. În arhipelagul din Puerto Rico s-au descoperit 239 de plante, 60 de păsări şi 39 de reptile. Majoritatea speciilor se găsesc în insula principala. Simbolul din Puerto Rico îl reprezintă Coqui, o braoscă mică recunoscută după suntele care îi dă şi numele. Puerto Rico nu are o divizie administrativă proprie este un stat liber asociat cu SUA, iar teritoriul este structurat în 78 de municipalităţi. Climatul este tropical marin , blând cu variaţii mici de temperatură. Situata la topice insula Puerto Rico are o temperatură medie de 28°C în timpul anului. În timpul anului temperaturile nu se schimbă drastic, în sud temperatura, fiind de obicei, cu cateva grade mai ridicate decat în nordul şi interiorul insulei. În zona montană temperaturile sunt ceva mai scăzute. Sezonul uraganelor este prognozat între luna iunie şi noiembrie. Puerto Rico este o zona însorita în cea mai mare parte a anului. Alizeele care vin transversal dinspre estul spre vestul insulei aduc ploi in perioada mai – noiembrie. În functie de intensitatea şi viteză, aceste ploi pot dura intre 5 si 20 minute. În această ţară se întâlnesc resurse nesemnificative de cupru şi nichel, dar există potenţial de exploatare a petrolului.

Infrastructura existentă. Puerto Rico dispune de 26.186 km de şosea (24 877 km de drum pietruit, dintre care 472 km de autostradă si 1309 km de şosea nepietruită (2007) ) , 96km de cale ferată , 29 de aeroporturi şi 9 porturi (2009) Banca Populară Puerto Rico (BPPR), cea mai mare bancă din ţară, operează prin291 filiale. Pe lângă bănci, pot fi întâlnite şi societăţi de asigurare : AIG, General Insurance, etc. Un alt indicator important al infrastructurii unei ţări este numărul de persoane care au acces la mobile / tehnologie celulară de comunicare. Puerto Rico are una dintre cele mai mari rate de penetrare pentru tehnologie celulară în America Latină. Între anii 1995 şi 2000, Puerto Rico a experimentat o mare cantitate de creştere a acestei pieţe. În 1995, doar 287000 utilizatori existat. Până în anul 2000, piaţa a crescut la un total de 926400 utilizatori dintr-o populaţie de 3.91 milioane. Aceasta este aproximativ echivalent cu 23,7% din populaţiei. Până de curând, Puerto Rico avea doar un actor major de telecomunicaţii, PRTC (Puerto Rico Telephone Company). Aprobarea din Legea telecomunicaţiilor din 1996 a dus pieţei locale de telecomunicaţii o creştere majoră. Federal Communications Act (FCA) a deschis pieţa de telecomunicaţii, cu scopul de stimulare a concurenţei şi stimularea creşterii economice. Operatorului local, PRTC, a fost o proprietate de stat şi unicul furnizor de telecomunicaţii până în 1998. Guvernul din Puerto Rico a achiziţionat FCA de la International Telephone and Telegraph, oferindu-i 165 milioane dolari în 1974, ca urmare a nevoilor nesatisfăcute de telecomunicaţii. Pătrunderea pe piaţă a FCA, a făcut să crească numărul utilizatorilor de la 15% până la 49% în 1974, iar în 1996 procentul a crecut până la 74%.