Liber să alegi. un punct de vedere personal - Milton Fridman

Cartea “Liber să alegi”are două izvoare:“Capitalism şi libertate” publicată in 1968 ( University of Chicago Press ) şi un serial TV, intitulat la fel ca volumul “Liber să alegi”.

“Liber să alegi” este o lucrare mai concretă, aici se studiază funcţionarea internă şi mai puţin descrierea organismului.

Cartea tratează in mod egal sistemul economic şi politic.Ambele sunt considerate pieţe in care rezultatul este stabilit de acţiunile reciproce ale indivizilor care-şi urmăresc propiul interes (interpretarea este generală) decât obiectivele sociale pe care cei implicaţi consideră că este avantajos să le formuleze.

Lucrarea este structurată în zece capitole, iar printre subiectele tratate de Milton Friedman se numară:piaţa,controlul,perioada de criză,asistenţa publică, egalitatea, situaţia invaţamantului la toate nivelurile, protecţia consumatorului, a muncitorului, inflaţia şi tratarea ei, inceputul schimbării.

În capitolul 1 intitulat “Puterea pieţei” autorul consideră piaţa drept cel mai bun şi cel mai eficient mod de reglare a economiei pentru că pe piaţa preţurile joacă un rol foarte important conducând semnalele care permit calculul economic raţional şi alocarea optimă a resurselor, evitându-se risipa. Milton Friedman denunţa controlul centralizat al resurselor drept sursa a calculelor eronate ale agenţilor economici şi a distorsiunilor din economie.

Autorul consideră că în organizarea activităţii economice, preţurile îndepinesc 3 funcţii strâns legate între ele: transmit informaţii, conduc la adoptarea metodelor de producţie cel mai puţin costisitoare şi ca urmare folosesc resursele pentru produsele de cea mai bună calitate. Hotărăsc cine şi cât ia din produs-repartizarea venitului.

Sistemul preţului transmite doar informaţii importante şi numai persoanelor care trebuie să le cunoască.

Transmiterea informaţiei prin preţuri este facilitată astăzi de pieţele organizate şi de mijloacele de comunicaţii specializate.Aceste preţuri oglindesc ce se intamplă în întreaga lume.Totodată preţurile formează şi motivaţia de a acţiona conform informaţiei nu numai în ceea ce priveşte cererea pentru produse ci şi în găsirea celor mai potrivite căi de a obţine produsul.

Veniturile oricărei persoane, prin intermediul pieţei, sunt determinate de diferenţe dintre incasările pentru vânzarea de bunuri şi servicii şi cheltuielile pentru producerea acestor bunuri şi servicii. Incasările constau de cele mai multe ori în plaţi directe pentru resursele productive, plaţi pentru muncă sau pentru folosirea pământului, a clădirilor sau a altor capitaluri.

Guvernul joacă un rol important care este limitat în special de 4 îndatoriri:protejarea indivizilor unei societaţi împotriva constrângerilor interne sau externe, “administrarea corectă” a justiţiei, păstrarea şi consolidarea unei societăţi libere, apărarea membrilor comunitaţii care nu pot fi consideraţi ca indivizi “responsabili”.Guvernul pune în practică legile şi deciziile, oferă metode de formulare ale normelor administrative, arbitrează controversele, înlesneşte transporturile şi telecomunicaţiile şi supervizează emisia de monedă.

Cel de al doilea capitol intitulat “Tirania controalelor” analizează influenţa taxelor şi a altor restricţii asupra comerţului internaţional.

De la Adam Smith pâna în zilele noastre, a existat o unanimitate a economiştilor, indiferent de poziţia lor ideologică în alte chestiuni, ca un comerţ internaţional liber este benefic pentru ţarile care-l practică şi pentru intreaga lume.

Totusi, taxele au fost regula. Astăzi, ca intotdeauna, taxele “de protecţie” sunt puternic susţinute.

Guvernele intervin pe piaţa schimburilor valutare pentru ca ratele de schimb valutar reflectă politicile interne.Argumentele folosite în favoarea taxelor în ultimile secole au fost: siguranţa naţională, “industria în formare”, “cere de la vecin”.

Şi în sfera internaţională reglementările economice sunt întreţinute cu reglementările politice. Comerţul internaţional liber favorizează relaţiile armonioase între naţiuni având culturi şi instituţii diferite.

Cooperarea nu conflictul reprezintă regula. Când guvernele intervin situaţia se schimbă radical intr-o ţara. În lumea modernă taxele şi alte restricţii asupra comerţului au fost o sursa de neîntelegeri între naţiuni. Printre trăsăturile esenţiale ale libertăţii economice putem aminti: libertatea de a alege modul de a

ne folosi venitul, libertatea de a folosi posibilităţile pe care le avem conform propriilor criterii valorice, libertatea proprietăţii.

Dar totuşi libertatea nu poate fi absolută. Trăim intr-o societate interdependentă şi unele limitări ale libertăţii noastre sunt necesare pentru a preveni altele şi mai rele.

Capitolul 3 denumit “Anatomia crizei” vorbeşte despre depresiunea care a început la mijlocul anului 1929 şi care a fost pentru SUA o catastrofă fară precedent.

Prăbuşirea monetară a fost în acelaşi timp cauza şi efect a prabuşirii economice. Ea a fost provocată în bună masură de politica Rezervei Federale.

Prăbuşirea economică din momentul producerii ei a inrăutaţit criza monetară.

Neachitarea împrumuturilor a slăbit băncile creditoare, ceea ce a dus la accentuarea tendinţei de retragere a depunătorilor generând panică şi falimente bancare.

Dovada faptului că recesiunea s-a extins din SUA în restul lumii constă în mişcarea aurului, ţări importante se bazau pe aşa-numitul standard de schimb al aurului, la care şi ele evaluau un preţ al aurului în moneda naţională.

Dacă recesiunea s-ar fi produs mai întai în străinatate în timp ce economia americană s-ar fi dezvoltat, exporturile americane ar fi scăzut din cauza deteriorării situaţiei economice externe, iar importurile ar fi crescut prin reducerea costurilor bunurilor străine.

Stocul de aur al SUA a crescut din august 1929 până în august 1931, primii 2 ani de criza – dovada evidentă că SUA a fost la originea evenimentelor.

Odată recesiunea pornită şi transmisă celorlaltor tări, au apărut şi influenţe inverse spre SUA – un alt exemplu al răspunsurilor atât de dependente unele de altele din orice economie complexă.