Particularități ale comunicării manageriale în SUA

Introducere

Statele Unite ale Americii , este situată între Canada, Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific, un stat foarte dezvoltat din punct de vedere economic, militar, având o importantă influență politică în întreaga lume, fiind foarte dezvoltată și din punct de vedere tehnologic. Este o republică federală, cu capitala situată la Washington, D.C..

Evoluția managementului in marea majoritate a țărilor a fost marcată de managementul din SUA, acesta fiind cel mai copiat model de catre celelalte state, ce cuprinde, cele mai multe metode, tehnici de management și studii de caz. Acesta a făcut și încă face obiectul preocupărilor specialiștilor din acest domeniu. Astfel se explică interesul pentru cunoașterea particularităților managementului din SUA, a valențelor care stau la baza succeselor îinterprinderilor americane în confruntarea cu alte înterprinderi pe piața mondială. În general, în domeniul afacerilor, este unul din cele mai reprezentative exemple din lume. Evoluția economiei americane, în ultimii doua sute de ani, a fost mai lentă pană în 1830, dar, odată cu apariția sistemului de transport feroviar, s-a înregistrat o accentuare a creșterii. Societatea americană a dezvoltat o structură ce a indemnat înterprinderile să-și dezvolte producția de bunuri și servicii creatoare de profit. Reinvestirea unei părți din aceste profituri a condus la întalnirea capitalismului, care a stat la baza evoluției societății americane. Managementul ca activitate practică este influențată de particularitățile culturale ale contextului în care se concepe, se proiectează, se dezvoltă și se aplică. Este și cazul managementului american , care are la bază particularitățile culturii americane , chiar dacă aceasta a fost puternic influențată de către cultura europeană sau de culturile din care proveneau imigranții pe tărâmul american. Noțiunea de manager în SUA nu are o definiție riguroasă, ea poate fi înlocuită cu cea de conducător sau administrator. Termenul de manager acoperă un mare număr de roluri pe care E.Schein le clasifică în următoarele categorii: collaborator specializat, responsabil de proiect, responsabil functional, generalist, întreprinzător sau consultant.

Bucurându-se de o mare apreciere și reputație, precum și de o bună remunerare, managerul American a făcut obiectul multor studii și sondaje.

Caracterizarea generalǎ a comunicǎrii manageriale în Statele Unite ale Americii

Comunicareaeste procesul de transmitere a informației, sub formă de mesaje simbol, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.

În ceea ce privește comunicarea managerială, emițǎtorul și receptorul sunt reprezentați demanager și subordonat sau colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emițǎtori sau receptori,urmărind în aceeașimasurǎ ca prin comunicare sǎ se ușureze atingerea obiectivelor stabilite. Este foarte important ca fiecare să-și cunoascărolul pe care îl are in procesul de comunicare si care sunt obligațiile ce îi revin.

Relațiile dintre manager și subordonat influențează comunicarea managerială și duce foarte des la o atitudine ambivalentă, pozitiva/negativa.

In S.U.A, aptitudinea de a comunica se găseşte pe primul loc într-o serie semnificativă de aptitudini manageriale, alături de “aptitudinile interpersonale” care, după anumite interpretări teoretice, sunt tot aptitudini de comunicare.

Procesul comunicării manageriale are urmatoarele elemente: emitatorul, mesajul, canalul de comunicație , receptorul și reacția.

Emițătorulpoate fi un individ, o instituție sau un grup care deține o informație, dispune de o stare de spirit și de o motivație pentru transmiterea informației cu un scop bine definit sau un scop necunoscut receptorului .

Receptorul poate fi de asemenea un individ, un grup sau o instituție căreia îi este adresat mesajul .

Mesajul reprezintă o serie de informații, obiective și subiective, trăiri personale, judecăți de valoare, care este poziționat într-un cod de simboluri ce oferă un înteles specific acestor informații.

Canalul de comunicație este mijlocul prin care se transmite mesajul de la emitator la receptor. Acesta poate fi scris sau oral.

Reacția sau feedback-ul reprezintă răspunsul dat de receptor ca urmare a interpretării mesajului, care poate fi corect, dacă mesajul a fost ințeles, sau incorect daca mesajul nu a fost ințeles.

Informația și comunicarea se află în strânsă legătură una cu cealaltă.Putem spune că, comunicarea interpersonală se integrează gesturile, mimica, privirile, cuvintele. Acest tip de comunicarea este un proces global care are loc prin contactul dintre indivizi,între care se schimbă informații, stări afective, decizii și mesaje. Toate acestea având ca scop primirea unei reacții.

O definiție a comunicării interpersonale poate fi „ Comunicarea interpersonală este realizată intre cel putin două persoane, aflate pe poziții similareși care prezintă influențe reciproce.”