Strategii de marketing turistic în cazul Vila Rosa

1. Concept – structura de primire turistică

Infrastructura reprezintă totalitatea bunurilor şi mijloacelor de transport prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic. În majoritatea cazurilor, elementele componente nu au fost create pentru a satisface nevoi recreative sau curative, au primit acestă însuşire pe parcurs, în funcţie de cum a evoluat activitatea turistică în regiunea respectivă. În mai multe studii, infrastructura este asimilată bazei tehnico- materiale, fiind inclusă ofertei turistice. Funcţia sa principală este de a satisface cererea turistică, prin dotări şi servicii specifice. Se remarcă o strânsă legatură între volumul cererii turistice şi gradul de dezvoltare al infrastructurii, cei doi parametri punându-se în valoare unul pe celălalt.

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea construcţiilor, instalaţiilor şi serviciilor care asigură petrecerea într-un mod cât mai plăcut a sejurului turiştilor. Acestă bază turistică include ansamblul construcţiilor destinate cazării, alimentaţiei publice, tratamentului, agrementului, parcul mijloacelor de transport etc. Baza materială specifică turismului apare odată cu dezvoltarea într-un anumit teritoriu a turismului, fiind generată exclusiv de turism. În cadrul acestei categorii sunt cuprinse baza de cazare, baza de tratament, baza de agrement, bazele sportive, unităţile comerciale cu specific turistic, categorii de căi de comunicţii folosite doar în turism.

Unităţile de cazare sunt acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită perioadă de timp, pe baza unor tarife determinate şi diferenţiate în funcţie de gradul de confort oferit. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane turistice), care pentru a asigura un sejur cât mai atractiv, oferă turiştilor condiţii optime de înnoptare, îndeplinind după caz şi alte funcţii specifice odihnei (alimentaţie, agrement, igienă).

Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul evului mediu, dezvoltarea lor s-a intensificat în secolul XX, odată cu creşterea caracterului de masă al turismului. Legislaţia română defineşte hotelul în Ordinul 220 pentru Aprobarea normelor şi a Criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii de încadrarea structurii de primire din M.O din 25 septembrie 1995. Hotelul este structura de primire amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziţie turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător şi asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţii şi de spaţii de alimentaţie, în incintă. Principala funcţie a oricărui hotel este cea de cazare, la care se adaugă şi alte funcţii conexe, menite să asigure satisfacerea deplină a turiştilor pe toată durata sejurului. Se caracterizează printr-un grad ridicat de adaptare la nevoile turiştilor, oferind un standard ridicat de confort, superior celorlalte categorii de cazare, astfel că hotelurile moderne se adaptează formelor de turism practicate în zona lor de influenţă. În cazul turismului cultural, aceste structuri vot fi dotate cu săli de conferinţe şi proiecţii, cu spaţii expoziţionale sau pentru reuniuni ştiinţifice, la fel şi în cazul turismului de afaceri. Cele mai vechi unităţi de cazare hotelieră au fost amplasate în oraşe, mai târziu răspândindu-se în punctele de intersecţie ale căilor de transport (noduri feroviare, rutiere sau aeriene), dar şi în vecinătatea punctelor turistice izolate ce dispun de obiective turistice importante. Localizarea hotelurilor este un factor implicat direct în rentabilitatea lor, impunând limitele preţurilor practicate. De exemplu: două hoteluri de aceiaşi categorie, unul situat în centrul oraşului şi celălalt la periferie vor aplica preţuri diferite, doar pentru că au locaţii diferite, cu zonării distincte. Analiştii definesc piaţa serviciilor hoteliere ca fiind locul unde s-a format şi activează o reţea de tranzacţii între cumpărătorii serviciilor de cazare şi vânzătorii produselor particularizate ce vin în întâmpinarea cererilor de consum. Unele tipuri de unităţi hoteliere oferă un produs „complet”, format din servicii de cazare şi alimentaţie.

Hotelul Vila Rosa are în structura lui Restaurantul Allegria. În literatura de specialitate restaurantul este definit ca localul public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire, punând la dispoziţia clientului o gamă diverisficată de preparate culinare, produse de patiserie-cofetărie, băuturi şi unele produse pentru fumători. Prestează servicii de alimentaţie pentru consumatorii individuali şi pentru grupurile de turişti. Restaurantul pune la dispoziţia clinţilor o paletă variată de preparate culinare: (gustări calde, reci, preparate lichide, minuturi, salate, dulciuri), băuturi alcoolice şi răcoritoare.