Mass media și cultura europena - telenovela

O telenovelă este un film episodic de televiziune, bazat pe acţiune şi popularitate; creaţie artistică de ficţiune (pentru televiziune sau radio) cu un sfârşit care rămâne mereu deschis: teleroman. Telenovela este de origine latino-americană, transmisă în episoade zilnice (de obicei de luni până vineri) şi consecutive, narând o poveste fictivă (chiar dacă se poate baza şi pe fapte reale) cu un conţinut semidramatic. Se poate compara cu ‚‚telenovela rosa’’, telenovelă care are un grad înalt de romantism şi dramatism. Aceasta are povestea tipică a unei fete sărace care se îndrăgosteşte de un bărbat bogat şi trebuie să lupte pentru a se mărita cu el, aici făcându-şi apariţia şi tipul de femeie rea, vicleană şi moartă după bani care vrea să-i fure dragostea protagonistei. Telenovela are în general un număr limitat de episoade care nu trec de obicei de 100 sau 100 şi ceva, şi nu durează mai mult de şase luni sau maxim un an. În cazuri excepţionale ea poate dura şi doi sau trei ani.

Telenovela a apărut pe lume în Cuba şi face parte din programul Comitetului Revoluţionar pentru cucerirea lumii sub stindardul luptei de clasă pentru propăşirea societăţii comuniste multilateral dezvoltate.

Scopul ultim al telenovelelor era convertirea la comunism prin mijloacele capitaliste ale consumismului. În vederea atingerii acestui scop, Comitetul Revoluţionar a realizat reţeta telenovelei.

SCURT ISTORIC AL TELENOVELELOR.

Prima fază a istoriei telenovelelor s-a petrecut în Cuba. Scriitorii şi scenariştii cubanezi au fost chemaţi la ordine, sub standardul luptei de clasă şi puşi să scrie scenarii de telenovele. De aici a rezultat prima telenovelă care s-a numit "El derecho de nacer" („Dreptul de a se naşte”), scrisă de Félix B. Caignet, care a avut un succes incredibil. Următoarele telenovele au apărut în Brazilia ‚‚Tu vida me apartenece’’ („Viaţa ta îmi aparţine”, în 1950), difuzată de două ori pe saptămână, în Mexic, ‚‚Angeles de la calle’’ („Îngeri ai străzii”, în 1951) fiind difuzată o dată pe saptămână. Prima telenovelă internaţională a fost ‚‚Los ricos tambien lloran’’ („Şi bogaţii plâng”, Mexic - 1979) care a fost exportată în Rusia, China, USA şi alte ţări. În prezent cele mai bune telenovele au ca ţară de origine Brazilia, Mexic, Columbia, Peru, Argentina, Chile şi Venezuela.

A doua fază a istoriei telenovelelor este legată de numele lui ,,Llosa”. În calitate oficială, Llosa a descoperit telenovelele şi a întrezărit îndată adevăratul lor potenţial comercial. A semnat un contract cu un omolog cuban şi a început să importe scenarii de telenovele la kilogram. Ca să-şi acopere spatele şi să arate că telenovelele sunt produse culturale de calitate, care-şi merită locul de frunte-n patrimoniul cultural latino-american, Llosa şi-a îmboldit câţiva prieteni scriitori să scrie scenariile a 10 episoade dintr-o miniserie despre iubire. Mapamondul a înghiţit găluşca fără prune şi telenovelele au devenit legitime.

Faza a treia a istoriei telenovelelor este aceea a răspândirii locale. Seduse de mirajul emanat de aceste poveşti, statele din America Latină, din Mexic şi până-n Punta Arenas şi Ushuaia, au trecut la producţia intensivă de pelicule. Peliculele s-au vândut în lumea întreagă ca pâinea caldă.

Faza a patra a istoriei telenovelelor este cea în curs, în care statele lumii şi-au dat seama că dispun de resursele necesare ca să-şi scrie propriile scenarii şi să realizeze propriile producţii.

Ca să înţelegem mai bine această istorie putem inventa o analogie. Deci, telenovela este un virus, care a venit în contact cu lumea în regiunea sa cubaneză. Virusul a rămas o vreme inactivat, pentru că organismul lumii era compensat imunologic. S-a întâmplat însă ca organismul mapamundat să sufere un dezechilibru, prin acţiunea factorului Llosa. Decompensată, lumea n-a mai putut să lupte. Virusul s-a activat şi a inflamat întreaga regiune latino-americană. Apoi, sigur de poziţia sa, a început să se răspândească în tot corpul mapamundan, inflamându-l şi provocându-i greţuri, vărsături, lacrimi şi modele de urmat în viaţă. La final, la fel ca într-un cancer banal, se va ajunge la metastază.

Există şi un epilog la adresa telenovelei şi anume : Faza terminală a istoriei telenovelelor.

Flămândă şi fără imunitate, lumea va începe să se gândească la justiţia socială (principalul efect derivat al telenovelelor). Oamenii vor ieşi în stradă, ca-n Argentina şi-n cartierele de dincolo de periferie, şi vor încerca să schimbe guvernele, cum s-a întâmplat deja în Spania. Noile guverne, rezultate în urma inflamării sociale, vor fi roşii. Încet-încet, stânga va veni la putere în lumea întreagă, iar planul Comitetului Revoluţionar Suscitat îşi va atinge scopul final.