Determinarea Înălțătorului și a Loviturii Razante la Tragerile cu Diferite Categorii de Armament de Infanterie prin Simularea Traiectoriei Proiectilelor

DECRIEREA SCENARIULUI

Pe câmpul de luptă un militar este capabil să aprecieze distanţa la care se află o ţintă. În mometul în care el descoperă ţinta, va fixa un anumit înălţător după care îşi va corecta tragerea după efectul la ţintă a proiectilelor trase, timp în care ţinta se poate adăposti sau chiar, intr-un caz nefericit, poate riposta provocând răni letale.

De aceea este foarte important ca timpul de calcul al înălţătorului optim să fie cât mai scurt, iar lovitura să fie cât mai precisă. Un lucru care nu este foarte familiar trăgătorilor cu armamentul de infanterie este faptul că diferenţa de nivel va afecta de obicei stabilirea înălţătorului.

O altă modalităte de a stabili înălţătorul nu presupune cunoaşterea distanţei exacte până la ţintă, ci doar a tipului acesteia, mai exact a înălţimei. Viteza iniţială a proiectilului şi înălţimea ţintei vor determina un anumit înălţător specific distanţei razante.

Pe o traiectorie razantă, proiectilul va lovi ţinta indiferent la ce distanţa se va afla între trăgător şi ordonata maximă a traiectoriei, înlăturând astfel orice greşeală în stabilirea înălţătorului.

1. Introducere

Pentru ca glonţul să ajungă la obiectiv şi să-l lovească este necesar ca inainte de darea focului ţeava armamentului să capete o anumită poziţie în plan orizontal şi vertical. Stabilirea corectă a înălţătorului în funcţie de tipul ţintei, distanţa la care se trage şi diferenşa de nivel dinte orizontala armei şi nivelul obiectivului influenţeaza intr-un mod pozitiv rezultatele tragerilor, marind astfel probabilitatea de lovire a ţintelor.

In acelaşi timp este foarte util să cunoaştem insemnătatea traiectoriilor razante. Traiectoriile razante sunt traiectoriile obţinute cu unghiuri mai mici decât unghiul distanţei maxime. Cu cât o traiectorie este mai intinsă cu atât mai mare este intinderea de teren de-a lungul careia obiectivele pot lovite fără modificarea înălţătorului, şi deasemenea anihilează, în parte efectele negative ale greşelii de înălţător.

Pentru ca balistica exterioară studiază condiţiile de mişcare a glonţului în mediul exterior pe baza impulsului primit sub acţiune arderii pulberii , sub influenţa forţei de gravitaţie şi a forţei de rezistenţă a aerului, iar determinarea inălţătorului necesită tocmai calcularea unghiului de aruncare pe traiectoria exterioară a glonţului, rezultă că acest capitol cadru al teoriei tragerii inglobează si aspecte legate de determinărea înălţătorului sau a loviturii razante.

Utilitatea punerii in formă electronică a acestei probleme vine tocmai de la analizarea unui scenariu modern de luptă. În momentul în care un trăgător primeşte coordonatele unui inamic,va calcula unghiul de aruncare in functie de pozitia sa iar prin simpla introducere a unghiului de aruncare va lovi in plin fara a se expune prea mult focului adversarului.