Echipament de Recuperare și Exersare Membre Superioare

NECESITATEA ŞI OPORTUNITATEA TEMEI

Mâna este cel mai complicat segment de membru din organism, ca urmare a adaptării structurale şi funcţionale la complexitatea activităţii umane. Traumatismele severe alea mâinii, cu incidenţa în creştere, creează un handicap major. În aceste condiţii, recuperarea, deşi dificilă şi îndelungată, este absolut necesară atât preoperator, cât şi postoperator.

Recuperarea reprezintă o importantă componentă a asistenţei medicale, având ca obiectiv fundamental ameliorarea statusului funcţional al pacientului, a calităţii vieţii, indiferent de tipul de patologie. Calitatea vieţii este un important parametru pentru aprecierea rezultatelor în recuperare. Calitatea vieţii, constituită dintr-o balanţă între oportunităţile funcţionale şi necesităţile funcţionale cotidiene, este obiectivul studiului unui număr apreciabil de specialişti.

Deşi reprezintă un stres fiziologic care acţionează asupra organismului, efortul fizic are un efect benefic dovedit.

Cap. 1

STUDII ŞI CERCETĂRI CU CARACTER MEDICAL

1.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior sau braţul este regiunea dintre umăr şi vârful degetelor. El include următoarele structuri:

- umărul

- braţul

- cotul

- antebraţul

- încheietura mâinii

- mâna

Oasele componente:

- clavicula – singurul os care articulează direct cu trunchiul

- scapula

- humerus

- radius

- ulna

- carpiene

- metacarpiene

- falange

Articulaţiile membrului superior liber (articulationes membri superioris liberi) transformă oasele scheletului membrului superior într-un lanţ de pârghii osoase de la humerus până la falanga distală a degetelor. Prin aceasta, funcţia membrului superior rezultă din sinteza activităţii pârghiilor individuale, astfel că în final, mâna este orientată în cea mai bună poziţie din care poate executa ordinele primite de la cortexul cerebral.

A. Articulaţia umărului (articulatio humeri) sau articulaţia glenohumerală reprezintă cea mai mobilă articulaţie din organism. Este formată între capul humeral şi cavitatea glenoidă a scapulei realizând o articulaţie sfenoidală dotată cu o mobilitate considerabilă, platită cu preţul reducerii securităţii articulare.