Intreținerea, defecte în exploatare și repararea mecanismului de distribuție

Argument

Primele motoare nimerite pentru a echipa automobilele (dimensiuni mici dar cu putere mare) au fost cele realizate de Daimler si Benz la sfarsitul secolului trecut. Spre exemplu motorul lui Gottlieb Daimler, aparut in 1884 era monocilindric, functiona cu petrol, amestecul carburant realizandu-se intr-un carburator elementar, cu antrenare si vaporizare vacuumatica. Distributia era mixta : supapa de admisie cu arc, functiona prin depresiunea arcului din cilindru, iar cea de evacuare era comandata de un arbore cu came.

In 1886 Karl Benz a realizat un motor monocilindric in patru timpi de 0,66 CP la 250 rot/min cu ambele supape – de admisie si de evacuare – comandate prin came.

Treptat mecanismul de distributie s-a dezvoltat astfel incat in 1894 Enrico Bernardi a realizat un nou motor monocilindric cu benzina, de 1,5 CP cu supapele in capul cilindrului si ambele comandate. In 1908 Henry Ford realizeaza la celebrul sau Ford T, capul blocului motor demontabil (chiulasa), iar supapele erau laterale, permitand astfel interventia usoara la cilindri si supapele motorului.

Initial sistemul de distributie folosea actionarea vacuumatica a supapei de admisie si cea mecanica pentru supapa de evacuare, trecandu-se apoi, numai la actionarea prin arbore cu came a ambelor supape, care erau distribuite bilateral, folosindu-se chiulasa in forma de T ; aceasta solutie constructiva conducea la folosirea a doi arbori de distributie (cu came). Inconvenientul a fost indepartat prin distribuirea unilaterala a supapelor si folosirea supapelor in forma de L incepand cu anii 1909-1910 (Renault, Ford, Mercedes etc).

Imediat dupa aceasta, in 1911 inginerul Riebeyrolle realizeaza chiulasa cu supapele “suspendate” sau “in cap”, obtinandu-se camere de ardere mai compacte, mai favorabile arderii corespunzatoare a amestecului carburant. Constructia unor astfel de motoare cu distributia “in cap” aveau arborele de distributie amplasat deasupra chiulasei. Ambele solutii – cu dispunere laterala sau cu dispunere suspendata – au fost folosite concomitent, ultima fiind mai frecvent intalnita la automobile de curse.

Mecanismul de distributie este un ansamblu de piese care asigura umplerea cilindrilor, intr-o anumita ordine, cu amestec carburant sau aer proaspat si evacuarea gazelor arse.

1. MECANISMUL DE DISTRIBUTIE

1.1. DESTINATIE SI CLASIFICARE

Mecanismul de distributie (figura 1) este un ansamblu de piese care asigura umplerea cilindrilor, intr-o anumita ordine, cu amestec carburant sau aer proaspat si evacuarea gazelor arse.

Dupa tipul motorului, distributia poate fi in 4 timpi si in 2 timpi. Motoarele in 4 timpi utilizeaza mecanismul de distributie cu supape. Cele in 2 timpi, nu au supape, ci ferestre in cilindri, care sunt deschise si inchise prin deplasarea pistonului de o forma speciala (cu deflector) - asa-zisa distributie prin lumini.

Unele motoare in 2 timpi, in special cel cu aprindere prin compresie, au numai supape de admisie sau de evacuare.