Proiectarea unui Cap de Strunjit Radial

CAPITOLUL 1

MAŞINI – UNELTE AGREGATE. DEFINIRE. CLASIFICARE.

CRITERII DE COMPUNERE A MAŞINILOR AGREGATE.

TIPURI DE MAŞINI – UNELTE AGREGATE. SCHEMA CINEMATICĂ ŞI FUNCŢIONAREA CAPULUI DE STRUNJIT RADIAL.

1.1. Definire şi domeniu de utilizare. Clasificare maşini – unelte agregate.

Maşinile-unelte agregate fac parte din marea categorie a sistemelor de maşini-unelte Sistem de maşini-unelte este ansamblul de maşini-unelte, grupate pe o suprafaţă productivă, amplasate într-o anumită ordine şi destinate realizării unui proces tehnologic dat.

Maşina-unealtă agregată este sistemul de maşini-unelte pe un batiu comun pe care se execută procese tehnologice de aşchiere.

Condiţia necesară şi suficientă de existenţă a maşinii-unelte agregată este existenţa a minimum două lanţuri cinematice principale, minimum două lanţuri cinematice de avans şi a unui batiu comun. Pe maşina-unealtă agregată pot fi executate prelucrări prin găurire, alezare, filetare, lărgire, adâncire, lamare, frezare, strunjire, etc.

Maşinile-unelte agregate pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel :

a) după numărul posturilor de lucru :

- cu un post

- cu mai multe posturi, fiecare post putând fi fix sau mobil

b) după forma traiectoriei de transport :

- cu transfer liniar

- cu transfer circular

c) funcţie de modul de agregare, maşinile-unelte pot fi :

- agregate în serie

- agregate în paralel

- agregate mixt

1.2. Criterii de compunere. Criteriul constructiv.

Componenţa, cinematica şi construcţia maşinilor-unelte agregate sunt determinate, în mod hotărâtor, de trei criterii :

- constructiv

- tehnologic

- cinematic

Direcţia de prelucrare este axa tehnică definită în sens geometric şi legată de suprafaţa de prelucrat, fiind identică cu axa geometrică a fiecărei suprafeţe de revoluţie sau cu normala pe suprafaţa plană, ce urmează a se prelucra.

Fig.1.1 Direcţii de prelucrare semifabricat, criteriul constructiv

În figura 1.1, se prezintă direcţiile de prelucrare după criteriul constructiv.

Componenţa şi construcţia maşinilor-unelte agregate depind de construcţia piesei, forma semifabricatului, numărul şi poziţia reciprocă a suprafeţelor care urmează

a fi prelucrate, precizia dimensională, de formă, de poziţie, si de calitatea suprafeţelor de prelucrat. Aceşti factori determină direcţiile de prelucrare.

Se consideră semifabricatul din figura 1.1, ca direcţii de prelucrare pot fi alese oricare dintre cele trei axe rectangulare OX, OY şi OZ cu sensurile lor duble rezultând în total Di, i =1 6, din care Oj, j =1 4, şi Vk, k =1 2, precum şi oricare dreaptă înclinată D7, I1 din spaţiul tridimensional.

Rezultă concluzia că o maşină-unealtă agregată poate avea un număr de direcţii de prelucrare şi deci de axe geometrice principale mai mare decât al celor universale.

Direcţiile de prelucrare posibile, cu particularităţile lor, ce stau la dispoziţia constructorului, direcţia D3(V1) este anulată pe planul de aşezare P1 al piesei, direcţia D4(V2) când planul de fixare P2 se găseşte la cota zmax, o anulează.

1.3. Tipuri de maşini - unelte agregate. Unităţi de bază.

Nomenclatura maşinilor agregate este conform STAS 7870 – 86.

Organizarea compunerii maşinilor agregate depinde, în esenţă, de criteriul constructiv şi cel tehnologic.

În toate cazurile posibile maşina trebuie să aibă un post de alimentare-evacuare a piesei, notat cu P0, celelalte posturi Pi , i =1 n fiind posturi de lucru (de obicei nmax =8).