Tehnologia de fabricare și recondiționare a discului de frâna de la autovehiculul Seat Leon 1.9 TDI

1.Rezumat

În această lucrare de proiect se urmărește întreg procesul de fabricare a unui element revoluționar în industria auto și a sistemelor de frânare. S-a urmărit metodele de fabricare a discului de frână, materialele folosite, procesele întâlnite dar și modul de recondiționare a acestuia prin metoda rectificării. În anexa proiectului este prezentat un desen de execuție pentru modelul de disc prezent pe autoturismul ales, mai exact pentru Seat Leon 1P, 1.9 TDI, 105 CP, în care s-a surprins 2 vederi, una laterală în secțiune și una frontală.

Resume

This project paper aims at the whole process of manufacturing a revolutionary element in the automotive and braking systems industry. The methods of manufacturing the brake disc, the materials used, the processes encountered but also the way of reconditioning it by the rectification method were followed. In the annex of the project is presented an execution drawing for the disc model present on the chosen car, more precisely for Seat Leon 1P, 1.9 TDI, 105 hp, in which 2 views were captured, one side in section and one front.

2.Introducere

Frânarea este procesul prin care se reduce parțial sau total viteza de deplasare a automobilului. Capacitatea de frânare prezintă o importanță deosebită, deoarece determină securitatea activă a automobilului și posibilitatea de utilizare integrală a vitezei și accelerației acestuia în timpul exploatării. Deși ideea de a frâna un disc fixat pe planetare cu ajutorul unor plăcuțe dintr-un etrier datează încă din 1903, primul automobil de serie dotat cu așa ceva a fost vândut in 1949 de către compania americană Crosley Motors, modelul Hotshot. A urmat compania Chrysler care își vindea modelul Imperial cu frâne pe disc între 1949 și 1953, iar in Marea Britanie, cei de la Jaguar au echipat un model de curse C-Type cu discuri in 1953. Un an mai târziu, Austin Healey 100S devenea primul autovehicul care era dotat din fabrică cu frâne pe disc la toate cele 4 roțile. Au urmat cei de la Mercedes-Benz, Lancia, Renault, Studebaker, Nissan, Volvo, Toyota și mulți alți producători care au înlocuit la mai toate modelele discurile pe tamburi de pe puntea față cu cele cu disc in anii '60-'70. Chiar și producătorul român Dacia a echipat modelul 1100 cu discuri pe toate roțile, o performanță ce nu a mai fost atinsă din nou nici in zilele noastre. [***]

Frâna cu disc are o serie de avantaje față de cea cu saboți cum ar fi:presiunea repartizată uniform pe suprafața de frecare; condiții de răcire foarte bune; reglarea automată a jocului dintre garniturile de frecare și discuri.

Funcționarea acestui mecanism este asemănătoare cu cea a mecanismului cu saboți.Când s-a stabilit presiunea hidraulică în circuit , prin apăsarea pedalei de frână, pistonul 2 al etrierului 3 apasă plăcuța de frână 5 pe discul de frână; imediat se produce o forță egală și contrară, care deplasează axial etrierul în suportul său și plăcuța de fână 6 este de asemenea apăsată pe disc.

Efortul de frânare este repartizat egal pe ambele suprafețe ale discului, asigurând o frânare eficac și cu o uzură uniformă a plăcuțelor de frână.[1]