Creșterea puilor pentru carne broiler în cadrul SC Romavicom SRL Deva din Județul Hunedoara

INTRODUCERE

Creşterea păsărilor este o ramură importantă a zootehniei, datorită însuşirolor lor productive, pe de-o parte, iar pe de altă parte datorită particularităţilor biologice. Creştere păsărilor domestice reprezintă o ramură a creşterii animalelor domestice şi are ca scop principal obţinerea de produse animale specifice, cu valoare economică ridicată.

Domeniul zootehniei care se ocupă cu elaborarea principiilor de producţie, creştere, întreţinere, îmbunătăţire şi înmulţire a raselor de păsări, precum şi de exploatarea lor şi de valorificarea produselor obţinute se numeşte “Avicultura”.

Avicultura, în elaborarea principiilor sale, se bazează pe studiul dezvoltării, în decursul timpului, a activităţii practice de creştere a păsărilor domestice şi pe ultimele date din producţie. Verificarea, aprofundarea, teoretizarea şi generalizarea observaţiilor şi a rezultatelor obţinute în producţie, precum şi proiectarea dezvoltării ramurii în etapele care urmează se fac în cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică, cu ajutorul ştiinţelor de contingenţă (genetica şi ameliorarea animalelor, alimentaţia, fiziologia, etc.).

Creşterea păsărilor necesită cunoştiinţe variate din următoarele considerente: numărul mare de specii (peste 10 specii) cu particularităţi biologice, de creştere şi de întreţinere foarte diferite unele de altele (găini, curci, raţe, gâşte, bibilici, fazani, prepeliţe, păuni, porumbei, etc.); caracterul complex al producţiilor şi în special al producţiei de ouă; metabolismul foarte intens, care face ca păsările să reacţioneze deosebit de repede la cea mai neînsemnată modificare a condiţiilor de viaţă; modul de reproducţie characteristic, întreaga dezvoltare embrionară fiind sub conducerea nemijlocită a omului; gradul înalt de climatizare, mecanizare şi automatizare a adăposturilor, astfel încât păsările sunt substrase aproape integral de sub influenţa condiţiilor de mediu natural; creştere în efective mari, care pot ajunge la milioane de păsări pe întreprindere etc.

Aceleaşi considerente fac ca ştiinţa şi practica creşterii păsărilor să se îmbogăţească deosebit de repede cu noi date şi concluzii. Toate acestea impun o deosebit de temeinică pregătire a specialiştilor într-un domeniu biologic foarte larg, care implică o permanentă documentare precum şi o profilare a lor pe specii şi pe direcţii de producţie.

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA CREŞTERII PĂSĂRILOR

Unul din indicatorii cei mai sugestivi ai creşterii nivelului de trai al populaţiei îl reprezintă alimentaţia. Paralel cu ridicarea standardului de viaţă şi cu diversificarea alimentelor folosite de om, statisticile înregistrează o descreştere a consumului de calori pe locuitor şi o sporire a consumului de proteine, vitamine, oligoelemente etc.

În ceea ce priveşte consumul de proteine se remarcă nu numai o creştere cantitativă dar şi o îmbunatăţire calitativă, reflectată mai ales în tendinţa de a sporii continuu proporţia proteine de origine animală. Astfel, dintr-un calcul efectuat pe baza câtorva din statisticile mondiale F.A.O., se constată că în ultimii 70 – 75 ani, în Europa, consumul de pâine pe locuitor s-a redus la mai puţin de jumătate (49-46%), în timp ce consumul de carne a sporit cu 55-60%, raportul pâine/carne ajungând de la 5,7/1 până la 1,8/1.

Dată fiind această cotă deosebit de mare de participare la aprovizionarea omenirii cu proteină de cea mai înalta valoare biologică, la care se adaugă conţinutul ridicat în vitamine şi săruri minerale ale omului – aliment indispensabil –, ca şi contribuţia la satisfacerea cerinţelor de diversificare a alimentaţiei umane, precum şi datorită unor particuarităţi biologice ale păsărilor, importante pentru economia de ramură, producţiile avicole s-au dezvoltat în ultimele decenii într-un ritm deosebit de rapid.

Principalele produse obţinute de la păsări sunt: ouăle, carnea, ficatul gras, alături de unele produse secundare, ca: puful, grăsimea, precum şi unele subproduse, ca: fulgii, penele mari, dejecţiile şi aşternutul permanent; deşeurile din abatoare.

Oul este unul din cele mai valoroase produse de origine animală, fiind, ca şi laptele, un aliment de bază complet. Oul are o digestibilitate foarte mare (100% gălbenuşul şi 97% albuşul). În industria alimentară ouăle se folosesc la prepararea diferitelor produse (peste 1000- reţete de mâncăruri şi prăjituri), precum şi la limpezirea vinurilor. De asemenea, ouăle se folosesc în industria farmaceutică, chimică, a tăbăcăriei, etc.

Consumul de ouă a crescut mult pe plan mondial în ultimele decenii. Se consideră ca un consum optim un ou / cap de locuitor / zi.

Carnea de pasăre este mult solicitată de consumatori, datorită însuşirilor gustative deosebite, faptului că se pregăteşte cu uşurinţă în foarte multe şi variate reţete culinare, a digestibilităţii deosebite şi valorii nutritive superioare. Valoarea calorică a cărnii de pasăre la 100 grame este 101 calori. Termenul de garanţie al cărnii de pasăre este:

- refrigerată………..4 zile la +4oC

.……….2 zile la +6 oC

- congelată ………...2 zile la -10 oC

Prin carnea de pasăre se înţelege carnea destinată consumului uman, provenită din sacrificarea speciilor de păsări domestice, care nu a fost supusă nici unui tratament, exceptând tratamentul de răcire – refrigerare, congelare.

Carnea de pasăre se clasifică în funcţie de conformaţie şi de aspectul carcaselor sau al părţilor de carcasă în:

- clasa A

- clasa B

Clasificarea se realizează în funcţie de aspectul cărnii, prezenţa grăsimii şi gradul distrugerilor sau al contuziilor.

Carcasele de pasăre şi părţile tranşate din carnea de pasăre trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime pentru a fi încadrate în clasele A şi B:

- să fie intacte din punct de vedere al prezentării;

- să fie curate, fară nici un fel de corpuri străine vizibile, mizerie sau sânge;

- să nu aibă mirosuri străine;

- să nu prezinte pete vizibile de sânge, cu excepţia celor mici şi şterse;

- să nu aibă oase rupte proeminente (fracture deschise);

- să nu prezinte contuzii severe.

În cazul cărnii de pasăre proaspete nu trebuie să exite urme de congelare anterioară.

1.1. PARTICULARITĂŢIILE BIOLOGICE ALE PĂSĂRILOR

Principalele particularităţi biologice ale păsărilor sunt:

PROLIFICITATEA. De la o pasăre de reproducţie, într-o perioadă de ouat de 30-46 săptămâni, se obţine un număr mare de produşi pentru carne, astfel ca o pasăre poate produce annual, prin produşii ei, 150-220 kg carne.

PRECOCITATEA. Păsările specializate pentru producţia de ouă de consum încep ouatul la vârsta de 20-22 de săptămâni, realizând o producţie maximă la vârsta de 28-32 săptămâni. Exploatarea tineretului pentru carne se caracterizează printr-o viteză de creştere mare, realizând greutatea vie de 1,5-2 kg la găină la vârsta de 7-9 săptămâni.

PUTEREA DE ADAPTARE LA DIFERITE SISTEME DE ÎNREŢINERE. Păsările din majoritatea speciilor au o mare putere de adaptare la diferitele sisteme de exploatare, suportând chiar condiţii de captivitate stânsă (20-25 găini / m2).

Aceste particularităţi sunt, însă, legate de un dezavantaj care se referă la consumul cerealelor – produse care intră şi în alimentaţia omului.