Aspecte Clinice ale Dermatomiozitei la Copil

I. INTRODUCERE

Lucrarea de fata ASPECTE CLINICE ALE DERMATOMIOZITEI LA COPIL  incearca reactualizarea datelor din literatura de specialitate precum si corelarea lor cu un studiu efectuat pe cazurile internate in clinica de pediatrie Emilia Irza (apoi IOMC) Bucuresti intre anii 1966-1996.

Dermatomiozita a fost descrisa ca boala intaia oara in urma cu peste 100 de ani (1863) si considerata pana nu de mult o boala rara. In ultimii ani s-a constatat o incidenta crescuta a bolii datorita cunoasterii mai exacte a simptomatologiei de debut a evolutiei precum si a modificarilor ce pot surveni in datele de laborator.

Punandu-se un diagnostic precoce si aplicand un tratament corect prognosticul bolii s-a imbunatatit. Astfel in trecut o treime din cazuri duceau la deces. O treime se vindecau cu sechele prezentand infirmitati marcate, iar o treime se vindecau cu restitutio ad integrum.

In prezent odata cu introducerea corticoterapiei si a masurilor fizioterapice se obtine o remisiune cu vindecare in peste 50 % din cazuri iar mortalitatea a scazut foarte mult.

III. PREZENTAREA CAZURILOR

Cazul 1.

Bolnavul CRISTEA DUMITRU de 7 ani se interneaza in clinica IOMC pe 17 aprilie 1966 pentru edeme usoare membre inferioare, membre superioare, febra, stare generala usor alterata , urina inchisa la culoare.

Istoric:

Boala debuteaza in urma cu 12 zile cu edeme discrete membre superioare si inferioare fara tumefactii sau dureri articulare. Bolnavul mai prezinta oboseala, greutate evidenta la deglutitia unor alimente semiconsistente , urini inchise la culoare.

Antecedente personale

Este al cincilea copil nascut din sarcina gemelara cu greutate la nastere de 1.200 gr, alimentat la san timp de 7 luni, apoi alimentat mixt. Dezvoltarea psihomotorie corespunzatoare varstei fara alte boli, scolarizare foarte buna.

Starea prezenta

Copil de 7 ani, sex masculin, greutate 20 kg, subfebril 37,40 C , stare generala relativ alterata cu imposibilitatea mentinerii in ortostatism fara sprijin. Facies inexpresiv cu mobilitate redusa a mimicii , tegumente si mucoase palide, tesut subcutanat slab dezvoltat, edeme membre superioare, inferioare, in regiunea superioara a toracelui si regiunea sacrata , discrete edeme palpebrale, sistem ganglionar superficial- adenopatie subaxilara bilaterala. Aparat locomotor, sistem muscular