Caria dentară

Introducere

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice întâlnite la copii. Prevenirea și tratamentul ei reprezintă unul dintre cele mai importante scopuri ale profesiei de medic dentist.

Molarul prim permanent este un dinte foarte important, evoluția sa pe arcadă infl uențând dezvoltarea întregului aparat dento-maxilar. În general se admite că molarul prim permanent este un dinte vulnerabil la carie, reprezentând sediul majorității leziunilor carioase întâlnite la copii de vârstă școlară (Luca et al, 2003; Noronha et al, 1999; Nuca et al, 2001; Raadal et al, 1993).

Încă din 1965, Carlos și Gittelson au fost printer primii care au raportat susceptibilitatea diferită la carie a dinților în funcție de suprafața afectată la o populație nefl uorizată. Aceștia au descoperit că susceptibilitatea la carie a fost redusă în primii ani post eruptiv, crescând apoi vertiginos la 2-3 ani după erupție. Ei au sugerat că dinții ar putea fi grupați, în ordinea susceptibilității la carie, de la cel mai sensibil la cel mai rezistent, astfel: molarii primi inferiori, molarii secunzi inferiori, molarii primi superiori, molarii secunzi superiori, premolarii primi superiori, premolarii secunzi superiori și inferiori, incisivii superiori, caninii superiori, premolarii primi inferiori, incisivii inferiori, caninii inferiori. Macek et al (2003) au arătat că susceptibilitatea la carie este echivalentă pentru molarii secunzi mandibulari, molarii primi maxilari, molarii secunzi maxilari și molarii primi mandibulari.

Ținând cont de faptul că molarul prim permanent apare pe arcadă la o vârstă fragedă, fără să înlocuiască un dinte temporar, de multe ori este confundat de părinți cu molarul doi temporar (Luca et al, 2003). Din acest motiv, prezentarea la medical dentist pentru afecțiunile molarului prim permanent are loc de multe ori tardiv, când leziunea carioasă s-a complicat deja iar tratamentul are mult mai puține șanse de reușită. Obiectivul studiului a fost evaluarea incidenței cariei simple și complicațiilor acesteia la nivelul molarului prim permanent, în cazul primei vizite la medical stomatolog, la un grup de copii cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani, prezentați la cabinetul stomatologic pentru tratament.

Se știe că mâncarea consumată de om, numită deseori regim alimentar, influențează fiecare aspect al bunăstării umane și dezvoltarea multilaterală.

Regimul și alimentația influențează multe din bolile orale, în special cariile dentare. Consumul de apă fluoridizată împreună cu reducerea consumului de zahăr extrinsec fără lapte este un mijloc efectiv de prevenire a cariilor (Karjalainen, 2007). Studiul a arătat în mod uniechivoc că zaharurile reprezintă principalul factor etiologic al cariilor dentare, și informațiile privind consumul alimentar ghidează promovarea sănătății. Există o multitudine de dovezi care arată că zaharurile reprezintă fără îndoială cel mai important factor dietetic în etiologia cariilor dentare (Moynihan, 2005a).

Accentul în alimentație se pune pe consumul adecvat a mai multor constituenți importanți ai hranei pentru a asigura creșterea sănătoasă a dinților. Alimentația corectă necesită ingestia și absorbția corectă a vitaminelor, mineralelor și energiei din hrană sub forma carbohidraților, proteinelor și grăsimilor. Obiceiurile alimentare și alegerile făcute joacă un rol important în sănătate și mortalitate și pot defini culturi și joacă un rol important în religie. Majoritatea culturilor cred în relația intrinsecă dintre hrană și sănătatea oamenilor.

Parte Generală

Boala carioasă este afecțiunea cu cea mai îndelungată durată de evoluție în viața omului, întâlnită pe tot globul, cu mare frecvență și răspândire în populații, cu tendințe zonale de extindere ceea ce îi conferă un caracter endemo-epidemic (Iliescu și Gafar, 2002).

OMS clasează caria dentară pe locul 4 ca problemă de sănătate a populației globului după bolile cardiovasculare, tumorile maligne și accidentele de circulație. Acest fapt se datorează precocității apariției și duratei de evoluție, consecințelor asupra sănătății individului, consumului crescut de asistență medicală ca și costurilor ridicate la nivel de familie sau colectivitate.

Frecvența cariei la nivelul populației globului este de 70-95%, cu un indice de frecvență ce variază în raport cu vârsta, ereditatea, microclimatul, interesând atât dentiția temporară cât și permanentă.

La populația Europei gradul de afectare a dinților temporari este de 30-60% iar la dinții permanenți de 90%. Cauzele sunt multiple: capacitatea de rezistență locală și generală din perioada de creștere este superioară celei de la maturitate și bătrânețe; adaptabilitatea organismului la factori de mediu este superioară la vârste tinere; timpul scurt de funcționare al dentiției deciduale (8-12 ani) față de cca 50 ani pentru dentiția permanentă.

Deteriorarea stării de sănătate buco-dentară se datorează, după OMS, schimbărilor din modul de viață, modificarea alimentației care a devenit rafinată în dauna celei naturale, lipsa controlului eficient al plăcii dentare, adresabilitatea scăzută la serviciile preventive și curative dentare.