Clostridium Difficile

INTRODUCERE

Clostridium difficile este o bacterie (germen) care poste cauza o infectie in intestine si care poate duce la diaree. Infectia poate sa apara la pacientii care sunt internati in spital, dar mai poate sa apara si la pacientii care au primit recent tratament cu antibiotice.

Acest lucru se intampla doarece antibioticele distrug bacteriile bune din intestine, permitandu-le bacteriilor rele sa intre in organism si sa se inmulteasca.

Diareea este simptomul cel mai des intalnit la pacientii, dar mai pot sa apara dureri de stomac si febra. Majoritarea persoanelor se recupereaza complet in urma infectarii cu Clostridium difficile, dar mai sunt si cazuri rare care duc la complicatii inclusiv deces.

Bacteria Clostridium difficile se raspandeste prin mainile murdare ale pacientiilor, dar si prin echipamentul sau mediul contaminat. Puteti lua Clostridium difficile in spital , insa este posibil sa fi avut aceata bacterie in intestin inaninte in internare, fara sa va faca rau (acest lucru se numeste colonizare).

Apa si sapunul sunt principalele masuri care se recomanda in raspandirea infectarii cu Clostridium difficile, deoarece gelul sanitar cu alcool nu va distruge bacteria de pe maini.

Pentru a evita infectarea cu Clostridium difficile se recomanda limitarea administrarii pe lunga durata a antibioticelor care determina un dezechilibru al florei intestinale.

Utilizarea de probiotice poate duce la prevenirea infectiilor recurente din specia Clostridium dificile.

SCURT ISTORIC

- In anul 1892 - Welch si Nuttal au izolat si studiat un germen dintr-un cadravu uman care este incadrat astazi in specia de bacterii : Clostridium perfringens;

- In anul 1893 - Fraenkel descopera prezenta bacteriei intr-o leziune de gangrenare umana;

- Mai tarziu au fost izolate si studiate bacterii asemanatoare provenite din infectii ale ovinelor, acestea au fost catalogate sub diferite nume si clasificate ca biotipuri astfel:

❖ 1926, Dalling - agentul dizenteriei anaerobe a mieilor = tip B;

❖ 1930, McEwen - agentul unei enterotoxiemii la oi = tip C;

❖ 1932, Bennetts - present in infectii similar = tip E;

❖ 1943, Brosorth - agentul unor enterotoxiemii la vitei = tip E;

❖ 1949, Zeissler si Oaklei - agentul unor enterotoxiemii la om = tip F.

Bacteria a fost descoperita pentru prima data in scaunul nou nascutilor din Denver, statul Colorado in anul 1935 de catre Hall si O’Toole.

Pentru ca era greu de crescut in laborator pentru a se putea face cercetari mai ample a fost denumit Bacilus difficile.

In al doilea razboi mondial a fost testata penicilina pe bacteria Clostridium si s-au inventat metode de cultura in anaerobioza pe baza acestor teste.

In anul 1974 un alt grup de medici de la Barnes Hospital din St. Louis, statul Missouri descriu pentru prima data “colita dupa clindamicina”, manifestata clinic prin diaree severa.

In anul 1981 s-a realizat elaborarea unui test de detectie a toxinelor A si B.

In Romania primele cazuri de infectie cu Clostridium difficile au fost raportate abia in ianuarie 2011, odata cu aparitia testelor de depistare a toxinelor A si B.

De la un numar de unu - doua cazuri diagnosticate pe luna in 2011, s-a ajuns la 60 - 70 de cazuri pe luna in anul 2013 si la peste 100 lunar in 2014.

In anul 2013 infectia cu Clostridium difficile s-a totalizat la un numar de 1237 de cazuri.

Au fost descrise si episode cu evolutie epidemica, cum a fost cel din Spitalul Judetean Timisoara din anii 2012 - 2013, care a afectat 219 pacienti, dintre care 30 au avut infectii secundare.