Cuprins
- INTRODUCERE 1
- I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZOLOGIE 3
- II. PREZENTAREA BOLII 5
- II.1. Definiţie 6
- II.2. Etiologie 7
- II.3. Morfopatogenie 7
- II.4. Simptomatologie 8
- II.5. Patologie 10
- II.6. Pronostic 11
- II.7. Tratament 11
- II.7.1. Tratament iniţial 12
- II.7.2. Tratament de întreţinere 12
- II.7.3. Tratamentul funcţiilor motorii 13
- II.7.4. Tratamentul diskineziilor 14
- II.7.5. Asocierea altor antiparkinsoniene 15
- II.7.6. Tratament în cazul agravării bolii 16
- II.7.7. Opţiuni de medicamente 16
- II.7.8. Tratament chirurgical 17
- II.7.9. Opţiuni chirurgicale 18
- III. VIATA DE ZI CU ZI A BOLNAVULUI CU PARKINSON 20
- III.1. Internarea în spital 21
- III.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare 21
- III.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi 21
- III.4. Educaţia pentru sănătate 22
- III.5. Urmărirea funcţiilor generale şi vegetative 23
- III.6. Alimentaţia bolnavului 24
- III.7. Recoltarea produselor biologice şi patogenice 24
- III.8. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor cu probleme de mobilizare 26
- III.8.1. Evaluarea nevoilor 28
- III.8.2. Problemele pacientului 28
- III.8.3. Obiectivele pentru pacient 28
- III.8.4. Intervenţiile asistentei 30
- III.9. Externarea bolnavului din spital 31
- IV. PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ 32
- IV.1. Cazul 1 32
- IV.2. Cazul 2 36
- IV.3. Cazul 3 43
- V. CONCLUZII 49
- BIBLIOGRAFIE 50
Extras din proiect
Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urmă distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezentă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală.
Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 şi 70 ani, vârsta medie de apariţie a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% şi 80% din celulele din zona de control a activităţilor motorii sunt deja distruse.
Boala Parkinson are o evoluţie progresivă, iar semnele şi simptomele se acumulează în timp. Deşi această afecţiune este potenţial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea pacienţilor beneficiază de numeroşi ani de viaţă şi necesari în implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului. La scara mondială, boala este diagnosticată la 300.000 persoane în fiecare an, incidenţa şi prevalenţa boli creşte odată cu vârsta. Boala Parkinson afetează 1% din persoanele peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescenţă. Incidenţa bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbaţi decât la femei.
Locul neurochirurgiei în tratamentul bolii Parkinson:
Boala ce poartă numele lui James Parkinson - care i-a descris simptomele - are o incidenţă ridicată: 50 de cazuri la 100.000 de locuitori anual, frecventă în creştere continuă, dată fiind îmbătrânirea populaţiei. Tratamentul modern al bolii şi-a asociat, ca nouă etapă, tehnici neurochirurgicale, îndeosebi în cazurile când terapia medicamentoasă nu dă rezultate ori este urmată de efecte secundare severe. Intervenţia nu este desigur la îndemâna oricui şi nu a fost posibilă decât după ivirea unei aparaturi performanţe de investigaţie diagnostică: CT, PET, IRM.
Boala Parkinson şi celelalte entităţi clinice care au în comun tulburări de mişcare (diskinezii, movement disorders) afectează un număr mare de pacienţi, având prevalenţa de aproape 200 de cazuri la 100.000 de locuitori şi incidenţa de 50 de cazuri la 100.000 de locuitori anual. Odată cu creşterea duratei de viaţă, în ţările civilizate, frecvenţa cu care se întâlneşte această patologie este tot mai mare, determinând lumea medicală să găsească soluţii pentru ameliorarea simptomelor care determină disconfortul acestor pacienţi.
Simptomele acestor boli au fost descrise clinic în secolul XIX (1817, James Parkinson), iar studiile anatomice şi fiziologice clasice au încercat să descopere mecanismele de apariţie a maladiei. Primul pas important în realizarea progreselor efective în tratamentul acestor boli s-a obţinut însă abia după realizarea unor cercetări care au utilizat tehnică avansată de înregistrare a activităţii electrofiziologice la nivelul nucleilor gri centrali, cortex şi trunchi cerebral. Pe baza acestor descoperiri, s-au obţinut rezultate deosebite în tratamentul medicamentos al acestor boli, odată cu introducerea tratamentului cu levodopa, la începutul anilor 1970.
James Parkinson, medic englez, 1775- 1824
O nouă etapă în realizarea unei scheme de tratament ideal în patologia diskinetică este reprezentată de introducerea tehnicilor neurochirurgicale, în cazurile în care terapia medicamentoasă nu a dat rezultate sau se însoţeşte de reacţii secundare severe. Tratamentul neurochirurgical a fost posibil doar după ivirea unor tehnici imagistice performante: computer-tomografie clasică (CT) şi cu emisie de pozitroni (PET), rezonanţa magnetică nucleară (IRM) şi înregistrarea potenţialelor cu microelectrozi în corelaţie cu dezvoltarea tehnicilor stereotaxice bazate pe programe informatice deosebit de puternice.
I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZOLOGIE
Locomoţia, senzaţia, gândirea, vorbirea şi sentimentele se bazează pe structurile complexe ale celulelor nervoase ce formeză sistemul nervos central care poate fi afectat de o varietate de defecţiuni şi boli.
Nervii trimit şi transportă mici semnale electrice prin integrul corp. Ei sunt implicaţi în toate acţiunile noastre şi în felul în care percepe lumea din jur - prin vedere, auz , miros, gust şi atingere.
Sistemul nervos are două părţi pricipale : 1. dintre ele este sitemul nervos perifiric ( SNP ) nervii SNP - ului se ramifică prin corp şi ajunge în fiecare parte a acestora, de la frunte şi sprâncene până în vârful degetelor mâinilor şi picioarelor. 2. sistemul nervos central ( SNC ) acesta este format din creier şi măduva spinări, care coboară de la creier prin tunelul format de oasele coloanei vertebrale. SNC primeşte semnale nervoase de intrare de la SNP şi transmite semnalele de comandă de ieşire prin SNP către toate părţile corpului. Creierul este şi locul în care oamenii gândesc, percep şi simt.
Multe părţi ale corpului se uzează şi se degenerează cu vârsta. Unele părţi ale SNC-ului sunt vulnerabile la anumite tipuri de degenerare, care de obicei afecteză senzaţia şi mişcarea.
În Boală Parkinson, o afecţiune cronică progresivă, sunt distruse celulele nervoase din anumite părţi ale centrelor motoare ale creierului specializate pentru controlul mişcărilor. Aceste celule produc în mod normal substanţa necesară creierului numită dopamină. Simptomele boli Parkinson sunt tremurul încontrolabil sau mişcarea repetivă a unei părţi a corpului, şi tot mai mare dificultate în mişcări precum mersul şi vorbitul. Scrisul de mână se schimbă şi devine mai mic. Mintea de obicei nu este afectată. Boala nu poate fi vindecată dar simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul medicamentelor în special cu L-dopa. Pe lângă acestea ajutoarele fizice şi aparatele ajută bolnavul să-şi menţină o viaţă activă.
În boală Parkinson leziunile sunt de natură degenerativă. Scoarţa cerebrală, nucleii de la bază, formaţia reticulată a trunchiului cerebral, olivele inferioare, sunt afectate practic în toate cazurile, într-o măsură mai mare sau mai mică. Se constată dispariţia unui număr însemnat de neuroni pigmentaţi, cu atrofia celor rămaşi şi cu proliferare glială. De remarcat
Bibliografie
1. Clement C.Baciu - “Aparatul locomotor(anatomie funcţională, biomechanică, semiologie clinică, diagnostic diferencial)”, Editura All, 1999
2. Dr. Mihai Dumitru - “Tulburări de mers” , Editura Medicală, 1998
3. Emil Câmpecinu, Mircea Şerban, Marius Abrudan - “Neurologie clinică volumul II” Editura Dacia Cluj-Napoca 1995.
4. Marin Voiculescu - “Medicală generală” , Editura Bucuresti, 2000
5. Novartis Pharma Services Inc. - “Boala Parkinson - 6 sfaturi îngrijirea bolnavului - Manual pentru pacientii si familiile acestora", Editura Plus, 2004
6. Szatmari Szabolcs, Szasz Jozsef Attila - “Urgenţe Neurolgice” , Editura Formomedia Târgu-Mureş 2007
7. Titircă Lucreţia - “Tehnici de evlauare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali” Editura Viaţa Românească, Bucureşti 2000
8. Titircă Lucreţia - “Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali’ Editura Viaţa Românească, Bucureşti 1998.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ingrijiri acordate bolnavilor cu Parkinson Lucrare.doc
- Ingrijiri acordate bolnavilor cu Parkinson.doc