Orteză pentru genunchi

Necesitatea ortezelor

Orteze: sunt dispozitive medicale destinate să suplinească, să compenseze sau să mențină caracteristicile structurale și functionale ale sistemelor neuromuscular și osos, al unuia sau mai multor segmente corporale integre din punct de vedere anatomic. Acestea permit corectarea unei afecțiuni, menţinerea sau redarea nivelului funcțional al unui segment corporal sau a mai multora.

In 2003, pacientii au facut aproximativ 19.4 milioane de vizite la doctor datorita problemelor genunchilor. Este cel mai comun motiv de a merge la un doctor ortoped.

Genunchiul este o articulatie complexa vulnerabil la o varietate de accidentari. Multe accidentari pot fi tratate cu success fara operatie medicala, aici fiind nevoie de o orteza pentru genunchi.

Multi atleti sufera accidentari la nivelul ligamentelor genucnhiului. Din cele patru ligamente importante prezente in genunchi, ligamentul incrucisat anterior (ACL) si ligamentul colateral medial (MCL) sunt cele mai des accidentate. Ligamentul incrucisat posterior poate fi accidentat deasemenea.

- Accidentari ACL – schimbarea rapida a directiei, incetinirea in tipul alergarii si aterizarea dupa o saritura pot cauza rupture ale ligamentului incrucisat anterior;

- Accidentari MCL – accidentarile la ligamentul colateral medial sunt cauzare de regula de o lovitura directa in exteriorul genunchiului; aceste tipuri de accidentari se petrec des in sporturile de contact;

- Accidentari PCL – accidentarile ligamentului incrucisat posterios apar in cazul unei lovituri directe in genunchi sau un simplu pas gresit pe teren.

- Cartilaj rupt – cand se vorbeste de un cartilaj rupt, de obicei este vorba de menisci. Meniscul este un cartilaj dur, precum cauciucul care este atasat la ligamentele genunchiului. Meniscul se comporta ca un amortizor.

Studiu cu caracter medical

Clasificare:

• Dpdv al mobilității pe care o permit:

- Orteze dinamice: permit poziţionări succesive ale segmentului afectat, prin modificarea unghiurilor.

- Orteze statice: constau în atele cu unghiuri diferite care se schimbă la anumite intervale (se înlocuiesc unele cu altele).

• Dpdv al rolului urmărit:

- De contenţie şi de corecție;

- Orteze aplicate în redori;

- Orteze funcţionale.

• Dpdv al segmentelor pe care se aplică:

- Orteze de membre superioare;

- Orteze de membre inferioare;

- Orteze de coloană vertebrală.

După acțiunea acestor orteze la nivelul diferitelor segmente, se pot clasifica astfel:

A. Orteze de imobilizare, care după scopul urmarit, se pot subdiviza în:

a. orteze de consolidare, în general utilizate în ortopedie și traumatologie pentru leziuni osoase, ligamentare si tendino-musculare. Ele imobilizează segmentul lezat și articulațiile suprajacente.

b. orteze de protecție, realizate după intervențiile chirurgicale, ele fiind destinate să evite punerea în tensiune a structurilor nervoase, tendinoase sau ligamentare și să protejeze un focar de fractură instabil, chiar daca s-a efectuat osteosinteza.

c. orteze de repaus, cu rol antalgic și preventiv evitând constituirea deformațiilor sau a retracțiilor structurilor periarticulare (ex. flexum, echin). Ele mai pot avea și rol de suport, descărcând articulația prin imobilizare.