Particularități de îngrijire ale bolnavilor cu colecistă cronică

Argument

Colecistita este o inflamație a vezicii biliare. In marea majoritate a cazurilor, colecistita este asociată calculilor biliari, mai precis atunci când un calcul obstrucționează canalul cistic, ducând adesea la infectarea acestuia (cu bacterii din duoden), iar regiunea din amonte se inflamează. Netratată, se poate ajunge la gangrenarea vezicii, urmată de peritonită. Alte complicații sunt colangita, cronicizarea infecției, abcese peri-veziculare sau sindromul Mirizzi.

În 95% din cazuri, starea inflamatorie a veziculei biliare este determinată de inclavarea unui calcul la nivelul canalului cistic, pe care îl obstruează, afecțiune denumită litiaza biliara. Ea este cunoscută de multa vreme, prima menționare științifică făcută de PARACELSUS în jurul anului 1500.

În prezent, numărul de colecistectomii - intervenția chirurgicală prin care se extirpă vezicula biliară și canalul cistic - este de două ori mai mare ca cel al apendicectomiilor.

Capitolul I

Noțiuni de anatomie și fiziologie a căilor biliare extrahepatice

1.1. Anatomia ficatului

Ficatul este cea mai mare glanda din corpul uman.

Așezare : Este situat în cavitatea abdominală - etajul supramezocolic în partea superioară dreapta, imediat sub diafragm, iar lobul sau stâng se întinde până în epigastru. Locul ocupat de ficat se numește loja hepatică.

Configurația externă : Are forma unui semiovoid, așezat transversal în abdomen, cu lungimea de aproximativ 28 cm, diametrul antero-posterior de 18 cm, înălțimea de 8 cm și greutatea de aproximativ 1400 g. are culoare roșie-cărămizie, datorită cantității mari de sânge pe care o conține.

Ficatul prezintă trei fețe :

a) Fața superioară (diafragmatica) este convexă în sus și vine în raport cu diafragmul și cu peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune anetero-superioară. Pe ea se observă lobul drept și lobul stâng, delimitați de ligamentul falciform. Lobul drept prezintă impresiunea arcului costal, iar cel stâng întipăritura cardiacă.

b) Fața inferioară (viscerala) este concavă și vine în raport cu : stomacul, duodenul, colonul, mezocolonul transvers, rinichiul drept și glanda suprarenala dreaptă. Pe această fața se află trei șanțuri :

- șanțul antero-posterior (sagital) drept. Adăpostește în porțiunea anterioară vezicula biliară, iar în cea posterioară vena cavă inferioară.

- șanțul antero-posterior (sagital) stâng. Adăpostește în porțiunea anterioară ligamentul rotund, iar în cea posterioară ligamentul Arantius.

- șanțul transvers. Se întinde între cele două șanțuri sagitale.

Conține hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic : artera hepatică,vena portă, ductul hepatic, limfaticele și nervii. Aceste șanțuri delimitează patru lobi : drept, stâng, caudat și al lui Spiegel.

c) Fața posterioară o continuă pe cea superioară și vine în raport cu peretele posterior al cavității abdominale la nivelul vertebrelor T7-T11.

Mijloace de fixare : Sunt reprezentate de ligamente, vena cavă inferioară și pediculul hepatic.

Structura : Ficatul este învelit pe peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu peritoneul parietal, din care se formează ligamentele : coronar, triunghiular stâng, triunghiular drept și falciform, acesta din urma conținând în marginea sa liberă ligamentul rotund. Sub această tunică se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) și apoi parenchimul hepatic. Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine și formează pereți lamelari conjunctivi care, împreună cu rețeaua vasculară împart parenchimul hepatic în lobuli.

Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică și funcțională a ficatului. Are forma unei piramide așezate cu baza spre suprafața ficatului și vârful spre interior. În secțiunea transversală are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. În structura lui distingem: capilare sanguine, celule hepatice, canalicule biliare și filete nervoase vegetative. În centru are o venă centroloculară, iar la periferie prin alăturarea a minim trei lobuli hepatici se formează spațiile portale (Kiernan). Aceste spații conțin: țesut conjunctiv, o ramură a venei porte, o ramură a arterei hepatice, unul sau două canale biliare, limfatice și filete nervoase. Sângele circulă de la spațiul port spre vena centrlobulară, iar bila din centrul lobului spre spațiul port.

Celulele hepatice sunt așezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile rețelei capilare intralobulare. Între celulele hepatice și peretele capilarelor se află spațiul de trecere Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce participă la degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formează, prin simpla lor alăturare, spații înguste numite canalicule biliare, care nu au pereți proprii.

Căile biliare: sunt conducte care asigura transportul bilei de la celulele hepatice pâna la duoden. Ele alcatuiesc prin urmare aportul excretor al ficatului.

Deosebim doua tipuri de cai biliare si anume:

- cai biliare intrahepatice

- cai biliare extrahepatice