Sticlă

INTRODUCERE

Fabricarea sticlăriei are vechi tradiţii în România, produsele acestei industrii câştigând de multă vreme un segment de piaţă bine conturat în special în ţările Comunităţii Europene.

Contextul economic actual obligă producătorii industriali să satisfacă nu numai cerinţele consumatorului legate direct de calitatea produselor fabricate ci şi pe cele legate de calitatea mediului în care se desfăşoară viaţa lor.

Fabricarea sticlei nu constituie un proces tehnologic cu riscuri majore pentru mediul înconjurător dar la elaborarea sticlei se utilizează energie, de această fază tehnologică fiind legate şi principalele probleme de poluare ale industriei sticlei.

In ţările Uniunii Europene fabricanţii de sticlărie îşi asumă tot mai multe responsabilităţi în încercarea de a produce "curat", fiind sprijiniţi de Comisia Internaţională a Sticlei, prin lucrările realizate de specialiştii Mediu înconjurător şi finanţate de Uniunea Europeană

Protecţia şi conservarea mediului constituie o problemă de interes naţional în România, domeniul fiind foarte bine acoperit de legislaţia adoptată dupa 1990. Nu este însă suficient ca problematica mediului înconjurător să fie enuntată şi legiferată. Industria în general şi industria sticlei în particular trebuie susţinute în efortul de rezolvare a problemelor legate de acest domeniu.

CAPITOLUL I

PROBLEMATICA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Noţiunea de mediu înconjurător este una din noţiunile fundamentale care stă la baza ecologiei ca ştiinţă. Provenit din substantivul englezesc “environment” pentru Uniunea Europeană termenul este definit drept "ansamblul de elemente care, în complexitatea lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, acelea care sunt ori cele ce nu sunt resimţite ".

Protecţia mediului înconjurător are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale şi spirituale, asigurarea unor condiţii de viaţă tot mai bune pentru generaţiile prezente şi viitoare. Activitatea de protecţie a mediului înconjurător urmăreşte folosirea raţională a resurselor naturale, corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile, promovarea acţiunilor de cooperare tehnică, economică şi ştiinţifică în acest domeniu.

Cuvântul "poluare" vine din latină, "polluoere", care înseamnă a pângări, a profana. El vrea să desemneze o acţiune prin care omul îşi "degradează", îşi "murdăreşte " propriul său mediu de viaţă.

Odată cu dezvoltarea şi modernizarea vieţii social economice şi deci cu înmulţirea surselor de poluare, are loc şi sporirea şi diversificarea formelor de poluare a mediului înconjurător, în toate componentele sale. Poluarea aerului, apei şi solului au devenit o ameninţare pentru viaţa şi sănătatea oamenilor (boli ale aparatului respirator, cardiovascular, cancer, alergii, reumatisme etc.) are efecte nocive asupra florei şi faunei, a bunurilor materiale (construcţii, instalaţii din piatră şi metal) şi îngreunează desfăşurarea normală a procesului de producţie în industrie şi agricultură.

Poluarea îndelungată a mediului natural a determinat acumularea problemelor ecologice contemporane, exprimabile printr-o dizarmonie accentuată între mediul creat de om şi cel natural, cu perspective reale de deteriorare a condiţiilor de viaţă ale omului planetar şi ale dezvoltării civilizaţiei viitorului.

Poluarea, ca rău al secolului, este azi un fenomen de răspândire universală, care se amplifică urmând cursul ascendent al progresului tehnic, fiind un atribut direct al acestuia. Combaterea ei devine din ce în ce mai mult o sarcină mondială.

Problemele dezvoltării şi ale creşterii economice nu pot fi separate de cele ecologice. Economia şi ecologia se întrepătrund tot mai mult - local, regional şi global - într-o reţea de cauze şi efecte. Dezvoltarea urmăreşte satisfacerea nevoilor generaţiilor prezente, protecţia mediului este o investiţie pentru generaţiile viitoare.